Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

The English version is Below

Acum douăzeci și ceva de ani scriam despre tata:

De când a găsit 10 dolari pe stradă, merge numai cu ochii în pământ și nu mai ia autobuzul, ceea ce se traduce într-o nouă grămăjoară de chestii interesante care au apărut în casă: șuruburi, piulițe, un piron, o ramă de ochelari fără lentile, o cutie de lemn fără capac, o bucată de lemn să-mi pun la roată să nu plece mașina singură, și o lampă stricată. Am evitat la fix o mașină de spălat vase (bineînțeles stricată) din care vroia să recupereze piese și un furtun.

În ultimele luni, în timpul plimbărilor matinale cu șeptelul, am găsit și eu pe stradă diverse: un briceag, un cuțit de commando, un inel, un bisturiu și, azi dimineață, o pensulică. Aproape am trecut pe lângă ea, dar în ultimul moment mi-am dat seama că mi-ar fi tare de folos. Împreună cu celelalte 12 pensule de diverse dimensiuni din garaj.

De mortăciuni și de resturile de mâncare de pe străzi se ocupă Baloo și, uneori, Gicu. Când găsim cartofi prăjiți de la fast food, parcă m-aș băga și eu.

Oricum, numărul de obiecte tăioase cred că spune ceva despre cartierul în care locuiesc.

O hârtie de 10 dolari n-ar pierde vecinii mei nici morți…

---

Twenty-something years ago, I wrote this about my dad:

Ever since he found a ten-dollar bill on the street, my father walked around staring at the ground and no longer took the the bus. The result was a growing pile of interesting things appearing around the house: screws, nuts, a spike, a pair of eyeglass frames without lenses, a wooden box without a lid, a piece of wood to wedge behind my car tire so it won’t roll away, and a broken lamp. We narrowly avoided acquiring a dishwasher (naturally, a broken one) that he wanted to salvage for parts and a hose.

Over the past few months, during my morning walks with the livestock, I’ve found a few things myself: a pocketknife, a tactical dagger, a ring, a scalpel, and, this morning, a small paintbrush. I almost walked right past it, but at the last second, I realized I needed it. Together with the other 12 paintbrushes from the garage.

While I look for hardware, Baloo handles the roadkill and discarded food scraps. Sometimes Gicu helps. Other times, when we find french fries, the ancestral instincts kick in and I’m tempted to join the pack.

In any case, the number of sharp objects I’ve found probably says something about the neighborhood.

A ten-dollar bill, though? My neighbors wouldn’t lose one if their lives depended on it.