Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Înainte de a-mi lua avânt și de a mă așterne pe scris, mi-am pus singur piedică și am dat o raită pe la DEX să-mi aduc aminte cum se scrie corect: găluște sau găluști? Corect e găluști. Ardelenii le zic gomboți și au închis discuția.

Să purcedem, dară.

Am primit aseară (Irina și cu mine) o casoletă cu găluști cu prune. M-am dat finuț și am mâncat doar una. Astăzi însă am ras jumătate din ce mai rămăsese: vreo două-trei. Fiind niște găluști serioase, care se respectă, mi-au picat ghioagă.

Dar, în loc să mă cert pe mine, mi-am adus aminte de părinții mei. Mai ales de tata.

Când se crăpa de toamnă în București și apăreau prunele pe tarabe, tata cumpăra câteva kilograme, i le trântea mamei pe masă și o întreba, pe un ton plin de duioșie:

“Fă, când faci și tu niște găluști?” – Traducere: pune mâna și fă găluști. Acum!

Ca o mică paranteză despre tehnologie: rețeta cere să pui o jumătate de prună într-o bilă de aluat din piure de cartofi și s-o mai fierbi o dată. Dacă pruna e prea mare, iese gălușca cât o minge de handbal. Dacă fierbi cartoful prea mult, joci tenis cu ele. Cu timpul însă, o gospodină capătă experiență și atinge dimensiunea și consistența optimă.

Iar mama le nimerea la fix. Se conforma, și făcea câteva tăvi. Erau absolut demențiale. Tata pornea la atac după prima tavă, și le mânca pe toate, așa fierbinți, ignorând-o complet pe mama, care-i tot repeta:

“Las-o mai încet, că ți se face rău.”

Bineînțeles că i se făcea rău. Și, cumva, tot din vina mamei era. O pizduia gospodărește, se ducea la culcare, se trezea și o lua de la capăt. Găluștile cu prune și cartofii prăjiți erau reperele lui absolute în viață.

În august 2016, a aflat că are cancer. Chiar de ziua lui a avut prima ședință de chimioterapie. Eu, mândru nevoie mare, îi cumpărasem niște găluști cu prune, de concurs, de la o prăvălie de super-fițe, comandă specială.

Nu mi-a trecut nici o clipă prin cap că n-o să le mănânce. Dar se uita la ele și-i venea să verse; chimicalele care trebuiau să-l pună pe picioare îl doborâseră. Abia peste două zile a reușit să se atingă de găluști.

Le-a mâncat pe toate.

— Foarte bune, a zis. Dar mă-ta le făcea mai bune.