Viața cu dulăii #245

Plimbarea matinală prin mahala.
Dintr-n tufiș, țuști, un iepure. Se oprește, se uită la noi, mai fuge puțin, se mai oprește … și tot așa. Mâinile mi se albiseră de cât de tare strângeam lesele.

Baloo, întorcând leneș capul după iepure: “Ia la el!”

Gicu, întorcând repede capul după iepure: “Ia la el!”

Eu, urmărind privirea câinilor: “Ia la ei!!”


Discover more from Nea Fane - Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Subscribe to get the latest posts sent to your email.

One thought on “Viața cu dulăii #245”

Leave a Reply