Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Cum prea bine se știe pe două continente, am remodelat bucătăria. A luat vreo șase luni, timp în care am cunoscut toată echipa de meseriași de la companie. Am documentat totul aici. Le-am dat ciubuc, i-am cinstit, degeaba. Nu cred că au lucrat nici mai bine, nici mai repede.

De multe ori mi-am adus aminte de tata, cum lucra el cu meseriașii: veneau de două ori – prima oară tata îi cinstea și se bețivănea cu ei, în buna tradiție a ospitalității românești. Plecau ăia pe două cărări, lăsau sculele la noi, să nu le fure cineva pe drum. Mama îl certa pe tata, încerca să-i explice că oamenii au și ei un program și că fiecare aventură bahică le strică ziua și le face gaură în buzunar. Tata era pilit și începea să o înjure.

A doua zi, mama îl trimitea după pătrunjel când trebuia să revină meseriașul. Omul răsufla și el ușurat când vedea că numai doamna era acasă și că nu mai trebuia să se troznească iar. În mod sigur o luase și el pe cocoașă de la femeia lui. Apărea moșul pe la sfârșit, le dădea o poală de bani, să fie și pentru ziua anterioară. Se despărțeau prieteni.

Prin 2016, pe la sfârșitul lui august, au început ăștia să anvelopeze blocul; nu știu care e numele oficial al procedurii (nici nu știu precis cum se scrie), ceva cu reabilitare termică, program sponsorizat de UE. Apar eu în București, schelele erau deja în jurul blocului, băieții lucrau de mama focului, sau cel puțin așa credeam eu.

Ziua 1, mă întorc și eu din pribegie, de pe la Obor, pe la patru jumate, îmi deschide ușa un nene care nu era tata, se plimba prin apartament ca la el acasă:
— Bunicu’ e cu băieții, hai la bucătărie.
În bucătărie, să leșin – trei băieți pe schelă, stăteau în fund pe o scândură și bălăngăneau picioarele, la etajul 8, la o cafeluță. Altul în sufragerie, mai șef și mai citit, așa, la bibliotecă. Tata le ținea lecții de istorie și ăia îl ascultau cu gura căscată. După vreo jumă de oră, cel mai tânăr a început să se foiască.
— Ce-i, bă, zice tata, te-ai plictisit?
— Nu, Bunicule, zice ăla micu’, dar trebuie să mă duc să fut.
— Gata, puiule, du-te, se poate! zice tata, foarte serios. Cu astfel de chestiuni nu se glumește!

Bineînțeles că a început o discuție foarte înflăcărată în jurul acestui subiect. Mă bag și eu în seamă, ca provincialul:
— Doar n-o fi fata de la cramă?
— Sigur că ea e! Păi cine altcineva să fie? zic băieții, minunându-se de ce minte mică am.

Crama era la parter, și fata de la cramă avea un TRUP! Dar ce trup! Și nu se sfia să-l arate – stătea pe un scaun pliant în fața magazinului, întinsă la soare ca o șopârlă, cu splendoarea ei de picioare în văzul tuturor. Dacă ar fi fost un tablou, l-aș fi intitulat “Poamă gata de cules.”

Timpul trecea, anveloparea trena, băieții multă cafeluță bea. Dar iată că am făcut și o rimă.
Oricum, acum începe să devină interesant.

Apar geamurile cele noi: montate, spumate, și Dumnezeu cu mila. Nu tu pervaz, nu tu finisaj. Doriți margini drepte? Extra. Doriți colțuri? Extra. Doriți civilizație? Nu intră în contract. Extra.

Am plătit.

La gemulețul din baie au executat o lucrare-manifest, un adevărat eseu vizual al meseriașului român.

Cu toții am auzit de Dorel. Ăla care muncește puțin și prost și improvizațiile lui devin legendare. Intră în folclor. Coincidența face ca pe unul din meseriași să-l cheme Dorel și exact acel domn a lucrat la geamul de la baie.

Pe balcon, sincer, nu credeam că poate ieși ceva frumos, sau măcar bun. Dar, surprinzător, după un strat de glet și niște vopsea, arăta chiar decent. Aproape suspect de decent. Începusem să cred în minuni. Îi puseseră băieții în perete și două super piroane de 25 de centimetri, să întindă niște frânghiuțe, să usuce rufele, pentru că Bunic fără sforicele nu exista.

Mai puțin tavanul. Acolo au zbârcit-o. Dar de ce să faci treaba bună sută la sută și să strici tradiția? Trebuie să rămână ceva strâmb, ca să știe omul că lucrarea s-a făcut în România.

La noi perfecțiunea e privită cu suspiciune sau poate că intenționat e lăsat așa …ca să nu deoache cineva lucrarea. Doar sîntem în țara lui Merge și-așa!