Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Crăciun minus două săptămâni

Au început sa sosească invitațiile….silly season s-a deschis cu o sâmbătă la Bobel & Co. Am mâncat la greu Am gustat Baloș Mici și am luptat cu mult niște Rom de 15 ani, plus niște aperitive de concurs.

Anul trecut rubedeniile și pretinii au înțeles, deși cu greu că, după ce îți moare copilul, nu-ți arde de distracție. Am stat acasă și a fost … cum a fost.

Anul acesta se pare că “Nu vrem și nu putem” nu este un răspuns acceptat și atunci, din oameni ai grotei ne-am transformat în ceea ce americanii numesc social butterflies. Fără prea mare chef, însă. Cosmin și cu mine aveam o vorbă: “du-te, și poate din greșeală te simți bine și ai fun”. Exact asta vom face.

În ordine, programul era: Rita&Co (23, sau 25, sau 26), Prințesa Moștenitoare a Poloniei & Co. (Ajunul Craciunului), Pauleștii (Revelion).

Faptul ca sunt de serviciu pe 25 și pe 31 nu înseamnă nimic pentru dânșii. Normal, nu ei sînt on-call si deasemeni, nu ei se scoală de la patru și jumătate.

Decembrie 18, 2023

M-am dus la Total Wine să cumpăr cadouri lichide, diverse sortimente, fiecăruia ce știam că-i place, și să văd ce se mai întâmplă pe la raionul de single malt. Aveam eu pata pusă pe un Balvenie. M-am speriat de preț și atunci mi-am cumpărat bere belgiană la cadou. Frumoasă și, sper, bună: 4 berici cu pa’ar.

Dar cine e Marcel?

Traducerea : “MARCEL, cel mai neînfricat dintre gnomii noștri, este unul dintre principalii artizani implicați în realizarea LA CHOUFFE. El nu stă nemișcat, este într-o continuă mișcare. Călare pe monociclul său, ocolește rapid echipamentul de făcut bere pentru a gusta din această delicioasă bere blondă cunoscută sub numele de LA CHOUFFE. El pleacă pe spatele unei gâște pentru a împărți această bere paradisiacă cu iubitorii de bere de pretutindeni. Datorită entuziasmului său debordant, LA CHOUFFE este apreciată în toată lumea.”

Eram și eu bucuros că mi-am făcut un cadou de Crăciun, care nu era un Balvenie-ul ăla de cel puțin $106, când îl vede Irina și dintr-o răsuflare zice: “ce chestie drăguță ce cutie mișto ah uite e bere i-o dăm lui Ionel”

“Hă?”, am zis total confuzat, deși după 33 de ani de căsătorie, ar fi trebuit să mă aștept.

“Păi știi că îi place berea!”

“Păi și mie îmi place și, spre deosebire de Ionel, căruia s-ar putea să nu îi placă berea belgiană, mie sigur îmi place.”

Mi s-a făcut o favoare, o durea rău, parcă îi smulgeam carnea de pe trup cu un clește fierbinte, și a zis, gemând: “bine, păstrează-o tu.”

Nu cred că o mai vreau.

Decembrie 19, 2023

Era să crăp, în faptul serii, sub privirile fascinate și ușor întrebătoare ale soției.

M-am înecat cu jumătate dumicat de arahide pe jumătate mestecate. Uite-așa, un bol de mâncare a luat-o total pe unde nu trebuie și s-a oprit unde nu trebuia. Am început să tușesc cu spasme, să încerc să respir și să înghit în același timp.

Irina a apărut de la Jeopardy, și a început să bage interogatoriu FBI de gradul 2, pe ton din ce în ce mai ridicat: “ce faci? Iar tușești? De ce ești roșu la față? Ce-ai mâncat? Ți-am spus sa nu mai mănânci prostiile alea. Respiră, domnule! Ce-ți curge din gură? Ai grija de câini, cade pe ei. Chem salvarea? Ce să le spun? Vezi că ți-a ieșit și pe nas. Cade pe jos și se murdărește. Aoleu, că urât mai faci!”

Pauza publicitară s-a terminat și Irina s-a întors la televizor. Mie mi se puseseră cârcei la burtă de atâtea spasme. Baloo făcea curat după mine. Eu mă întrebam de ce îmi ies alune din nas. A fost brutal.

Irina a deschis o sticlă de spumos de-a lui Snoop Dogg. Pe la jumătate zice: “ți-am spus sa nu mai iei că nu-mi place!”

Eu, timid, cu vocea încă sugrumată, o voce care nu era a mea: “am luat-o pentru mine. Tu ai restul de 5 sticle de prosecco.”

Am fost ignorat. Demn, m-am dus să mă culc, după ce l-am textat pe Vărul să-i spun că dorm. Peste un sfert de oră m-a sunat să mă întrebe dacă dorm. Am râs și am trăncănit juma de oră.

Decembrie 20, 2023

M-am sculat destul de bine, după un vis tâmpit în care se făcea că m-au dat afară de la serviciu, și eu mă pregăteam să mă mut în România, și la împachetat ma ajutau și Mama, și Tata, și Cosmin.

Am ridicat o sprânceană și le-am spus: “Nu vin la voi încă. Așa de căcat cum e, e viața mea. Mai stau.”

Pe seară am făcut o piftie bună din care Baloo a furat un sfert. Îi cam pute gura a usturoi. O să bea apă multă și o să se ceară la pipi noaptea. Mai bine îi dau apă de gură de căței. Oricum o să se ceară la pipi, dar măcar n-o să-i mai pută gura așa de rău.

Mi-am făcut lista pe care să i-o dau Moșului: un iPad mini, un Withings Nova, un speaker Ion pentru afară. Lucruri ABSOLUT inutile. Ah, și un Volvo XC90 la mâna a doua frumos, dar frumos!

Pot să-mi iau orice, chiar și Volvo-ul, dar n-o sa mai am bani de asigurare și benzină. Și nici de mâncare. Gata, nu mai cumpăr Volvo-ul, cum să stric eu așa mașină frumoasă mutând câinii de colo-colo.

S-a definitivat calendarul vizitelor: pe 23 prieteni, pe 24 rubedenii, pe 25 de serviciu de la ora 5, cel mai târziu, pe 31 dimi-dimi iar de serviciu, si pe seara, Revelion la Paulești.

Dar iată că a venit Crăciunul. N-am mai scris de aproape o săptămână și se vede. Uit din ce în ce mai rău. De-aia scriu, să știu, cât de cât, ce am făcut zilele trecute.

Vizita de pe 23 a căzut, din motiv de gazde covidate, dar de Sf. Daniel (cam o săptămână înainte de Crăciun) am fo’ la niște prieteni, vizită ce a avut consecințe foarte interesante. Din vorbă-n vorbă, mobile și pick-up trucks, canapele, fotolii, avem, n-avem, Cosmin are și ne place, ce-ar fi dacă am aduce canapeaua și fotoliul lui la noi, și noi să le dăm pe ale noastre, a doua zi, mahmuri ne-mahmuri, a venit Dani cu băietul și nepotul cu marele truck al lui Stu, și hai la mutat. Pe după-amiază aveam canapea și fotoliu aparent noi, cele aparent vechi plecaseră în Tempe, unde doamna lui Dani făcea, la rândul ei, revoluție în casă.

Între timp mi s-a pus pata pe o Mazda MX5 din 2023, cu două locuri. Trecuse una pe lângă noi pe stradă, zoom-zoom, mi-a plăcut. Când m-am uitat la preț, cât Volvo pre-owned. Oricum nu cumpăr niciuna, dar acum am o dilemă inutilă.

Eu tot motocicletă cu ataș vreau!

Pe 24 Decembrie, în Seara de Ajun, ne-am îmbrăcat frumos, am fost la Ionel și Amanda, a venit și regina mamă cu consortul, fițe, chestii, socoteli, mezeluri, afumături, lupta anuală îndârjită între români și polonezi pentru supremația în ale cărnurilor era în toi (venise și Alma de la new York cu traista plină, forțe proaspete), eu duceam dorul celor plecați, mă învârteam fără rost pe acolo. Am mâncat mult mai mult decât trebuia, m-am abținut cât de cât de la băutură, nu-mi ardea, am făcut schimb de cadouri, am dat, dar am și primit, am primit chiar și un cadou pe care îl dădusem noi cu doi ani în urmă (așa-zisul re-gifting – n-am nimic împotriva acestui obicei, dar fiți un pic atenți, orșicât).

Ionică Ăla Micu s-a bucurat, cred că deja nu mai crede în Moș Crăciun, el vrea numai cadourile. Oh, și câte primește!

Cândva, în acest răstimp, am trântit o porție de cârnați așa cum numai eu știu să fac, cu trei feluri de carne, dați la trei fumuri, și scoși la vânt și ventilator trei nopți. Trei frați, trei fete ale împăratului, trei iezi, chestie de basme populare românești asta cu numărul trei. Am lăsat un cârnat la mâncare și restul am pus la congelator, în vid, în pachete de câte patru, doar ca să nu fie iar trei. Irina a făcut și ea niște sarmale foarte bune – ne lipsesc teribil cei dragi, am făcut toate pregătirile în mod mecanic, pentru că dacă tot aveam carnea, și mațele, și varza murată, și era și perioada, și era și frig, de ce nu?

Cadoul meu pentru ea a fost exact ce m-a rugat, dar alb, deși dânsa vroia albastru. Deci, nu i-a plăcut. Cadoul dânsei pentru mine a fost că m-a lăsat să beau berea belgiană pe care mi-o cumpărasem cu câteva zile înainte. Pentru că am pus bot, și acum stă pe masă, nedesfăcută.

În ziua de Crăciun – concert Ștefan Bănică, la prânz și Jean-Michel Jarre, seara. Două stiluri total diferite, două concerte extraordinare.

Pot să zică cârcotașii orice, e foarte multă muncă pentru concertul de la Sala Palatului: dans, lumini, ecrane uriașe, invitați (pentru toate gusturile). Jos Pălăria!

Jean-Michel Jarre a avut un show mixed Virtual Reality (oameni și avatars), absolut fantastic, în sala oglinzilor de la Versailles. Pentru a-l vedea și înțelege mai bine aveai nevoie de niște ochelari speciali pentru VR. Se putea și fără, dar era mult mai bine cu. Am crescut cu Oxygène, patruzeci și ceva de ani mai târziu îmi place la fel de mult și JMJ încă inovează și surprinde.

Acum am pornit nouă listă pentru Moș Crăciun – Meta Oculus 2 sau 3 pentru VR. Dar iată ceva în sfârșit, util.