Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Am găsit un teanc de scrisori mai vechi, scrise și trimise de mine către România, părinților și prietenilor. M-am bucurat foarte tare și pe cele mai puțin personale le voi transcrie, ca să fie.

Memorial Day – New York, Iunie 2000

Vă mai aduceți aminte cand scriam eu la început despre ăia care tundeau iarba ca maniacii, aranjau gazonul cu forfecuța și udau gradina cu pipeta, în anumite locuri și numai în anumite momente ale zilei, ca să nu streseze iarba și să crească firul strâmb? Mamă, ce mișto făceam de ei! Acu’ s-a întors miștoul împotriva mea.

Nu știu dacă în descrierile casei mele, am spus ca are și piscină. Dacă nu, spun acuma: are și piscină (‘r-ar-ai dracu’ cu ligheanul lor cu tot!), above ground, adică nu de aia îngropată, de să cazi in ea cand esti mangă, ci ridicată cumva pana la nivelul peptului meu cel frumos.

Pregătitul piscinei a fost o adevărată aventură, începută haotic Luni, 29 lunie, de Memorial Day (zi mare la americani, în care se sarbatoresc eroii ce au murit în război pentru ca noi să ne umflam mațul cu hamburgeri și bere), zi ce marchează începutul oficial al verii, al sezonului de barbeque și de piscineală.

Știind eu că o să stau acasă, ce m-am gândit: ia să chem oaspeți, sa mă ajute sa mănânc carnea aia stocată de peste iarna, că obiceiurile românești nu s-au stârpit de tot, si tot mai stocam mâncare. Se va dovedi ca a fost o nu prea buna inspirație, dar sa nu anticipăm. Am vorbit cu cumnatul și cu Dan Stamo, sa vina ei cu tot tribul lor. Hai sa va prezint familiile participante sa nu ma mai incurc in explicații și personaje pe parcurs.

Alde Oprișiu:

lonel cel mare, zis si lonel – cumnat, soț, și tată

lonel cel mic, zis și Jenică – nepot mare (12 ani), al cărui nickname vine de la frantuzescul Genie, adeca geniu, adecă el știe tot, repara tot, mișculează tot, dibăcește tot, cu un talent nativ demn de invidiat și fără a citi nici un prospect sau o carte tehnică (uneori aceste talente provoacă pagube considerabile in bătătură, dar se pun pe seama setei de cunoaștere a junelui Minitehnicus)

Tiberiu, zis si Tiberică – nepot cel mic (11 ani), un fanatic al TV-ului si al desenelor animate, trăind într-o lume de cele mai multe ori paralelă, de foarte puține ori intersectandu-se cu lumea reală – atunci incercand sa pună în practică cele văzute pe micul ecran (ceea ce deasemeni provoacă pagube considerable în bătătură, care pagube sunt contemplate tandru de părinți și etichetate duios: “Tiberisme”)

Împreună, cei 2 de mai sus fac un cuplu numit “Demolition Men”. Cum stau împreuna mai mult de 15 secunde, cum se bat. (Notă 20 de ani mai târziu : tot așa e și acum).

Alma, zisa si Alma – cumnata, soție și mamă a celor 2 de mai sus

Alde Stamo:

Dan, zis si Stamo, zis si Pleată-n Vânt (find perfect chel), prieten, soț și tata protector până la fanatism

Rodica, zisă și Rodica – pretena, soție-ecou (adecă ce zice Stamo zice si ea, fara nici o contribute personala) și mama protectoare până la fanatism

Francesca, zisă și Dana – fiică de prieten (4 ani), arata de 2 ani, protejată de părinți cu fanatismul de mai sus, fiind ferită în special de fiul meu Cosmin, care cum o prinde, cum dă cu ea de pământ (de obicei din gresala, calcand pe ea, dar uneori cu buna stiinta, deasemeni calcand pe ea)

Alde Popescu (gazdele):

Bunica Puicuța, zisă și Mama lui Ștefan (numita așa de către Alde Oprisiu, pentru depersonalizare, fără a i se adresa direct niciodată), zisă și Bunicuța (de către toți ceilalți) – bunică, mama si soție protectoare,
regina a protocolului, pe felie cu toate mamele casnice, bunicile și baby-sitter-ele din zona, indiferent de rasa, religie sau tara de provenienta, vorbitoare fluentă a limbii anglo-ruso-franco-gestice; la început a fost mai greu, dar acum se descurca impecabil: i s-au intarit mușchii la mâini.Irina, zisa si Mami, zisa si Hey-Mom-can-I-go-outside? – soție, mamă iubitoare și mătușă mult-adorată (pedepsindu-și aspru nepoții pentru distrugerile majore provocate în casa noastră prin readucerea lor în săptămâna următoare pentru un număr și mai mare de zile, educația aceasta spartană fiind un bun exemplu pentru Cosmin, care nu mai știe ce să creadă, el dacă strică ceva rămâne fără televizor o săptămână, verii lui dacă strică ceva sînt duși la cinema).

Cosmin, zis și Tovarășul Puță (pe vremea aceea) – fiu, nepot, văr al celor 2 Demolition Men (7 ani), tip simpatic, isteț foc, fan al TV-ului, împătimit al Pokemons, trăind totuși destul de in lumea reală.

Stefan, zis si Tati, zis și Daddy-you’re-so-silly – soț, fiu si tata, cu reale aptitudini detectivistice ce se pun în aplicare după fiecare plecare a Demolition Men, ca să afle ce au distrus în timpul șederii lor (până acum a găsit: o ușă smulsă din țâțâni, o bicicletă paradită, o chiuvetă cu o țeavă forfecata, un filtru de piscină spart). Autorul distrugerilor, în proportie de 100%, este Tiberiu, care se scuza timid, spunând că e din greșeală, dar numai după ce este prins, altfel el mergand pe șipcă, sperând să nu-i afle nimeni. (Și dacă îl află ce, îl pedepsește cineva?)

Să revenim, în dimineața zilei de 29 Iunie, pe la 8, am luat de capul meu decizia de a scoate copertina de pe piscină (pe tot parcursul iernii, piscina este acoperită cu o prelată cvasi impermeabila), așa, de sanchi, că tot nu știam ce să fac după ce scot prelata. M-am strecurat discret afară din bucătărie și am început ușor operațiunea de dezvelire. Scurtă mi-a fost bucuria, Irina apărând la geam ca Julieta-n balcon, și întrebând tandru de a sculat vecinii de pe două străzi: “Ce faci dom’le? Un’ te crezi? Acoperă chestia aia la loc!!!” Am încercat eu să bălmajesc ceva, să fac o înșiruire logică de cuvinte, tot ce am căpătat în schimb a fost un: “ZZZSST”, și fereastra de sus s-a închis brusc, Mami apărând ca o furtună pe podină (deck/verandă) să verifice că am executat ordinul de re-acoperire a piscinei. Îl executasem,și mi-am propus ca acest mic episod să nu-mi tulbure ziua.

Între timp, a apărut vecinul din dreapta, a început să-și dezveleasca piscina și s-o mângâie tandru pe fund cu un băț lung. Am intrat in vorbă cu el și, omul cumsecade a început să-mi explice ce trebuie făcut să aduci piscina din stadiul de baltă puturoasă în stadiul de apă curată. Am luat mental notițe, am realizat că într-adevăr nu e cazul să dezvelesc piscina, am zis in sinea mea ca “lete, dom’le, ce nevastă deșteaptă am!”, și am trecut la ce știu eu mai bine să fac, adică să pregătesc carnea pentru barbeque.

Apoi am curățat grătarul și am băut trei beri. În tot acest timp eram asistat de nepoți, care fiind aspru pedepsiți pentru că numai cu o săptămână înainte îmi făcuseră zob bicicleta, erau la noi pentru o mică vacanță de 3 zile. Luni era ziua treia și ultima.

Între timp Tiberică a făcut flotari pe chiuveta de la baia de serviciu de jos, s-a forfecat o țeavă, a făcut inundație, apa curgea în neștire. S-a ajuns instantaneu la concluzia că eu sînt de vină, de ce nu am țevi de alea flexibilele. Am explicat timid că am, dar la scurgere trebuie să fie totuși de aia fixă. Bineînțeles că nu am fost crezut și Jenică s-a apucat să repare țeava cu duck tape. Când a realizat că nu se poate, am dat o tură la un magazin, am mai luat o drujbă pentru Bunicul (a 4-a), niște bandă adezivă mai adezivă decât cea adezivă de acasă, am pierdut nepotul în magazin, am găsit nepotul în magazin și ne-am întors acasă, unde l-am găsit pe Tiberiu “certat” tot și jucând scrabble cu tanti-sa, veselindu-se nevoie mare. Am îndrăznit și eu să deschid gura să-i explic ca gimnastica nu e chiar recomandat să se facă într-o baie așa mică, dar greu mi-a fost pentru că eram întrerupt la fiecare două vorbe de Irina, care zicea: “Lasă, dragă, copilul, nu vezi că-i pare rău?” Nu vedeam, ăla mic spărgându-se pe el de râs, așa că eu mi-am făcut datoria și am ținut un speech pe care bineînțeles că nu l-a ascultat nimeni. În tot acest timp Jenică meșterea sub chiuvetă, și până la urmă, după două role de bandă adezivă a declarat rituos: “Nu mai curge!”

Chiar nu mai curgea, așa că l-am felicitat. Apoi el l-a bătut bine pe frate-su și l-a facut bou, frate-su s-a pus pe bocit și aici a apărut lonel cel mare, care a întrebat voios ce au mai stricat băieții și dacă mi-am luat altă bicicletă.

Eu mi-am băgat picioarele în ea de pedagogie și m-am apucat de ars carnea. Au apărut și Alde Stamo, au mâncat, am mai băut niște bere, au terminat de mâncat, Cosmin a iertat-o pe Francesca, n-a mai bușit-o de data asta, am terminat și eu de fript carnea, am mâncat și eu.

Când am întors capul, sub atenta îndrumare a Irinei, nepoții dezveleau piscina. Am înlemnit, am luat-o pe Irina în bucătărie si I-am explicat logic cum că chiar nu trebuie dezvelită, că e lucrul dracului și e o procedură întreagă până să fie gata. A zis că n-o interesează, că ea trebuie să-și țină nepoții ocupați. Ca si cum ar fi vreo lege, că trebuie să-ți ții nepoții ocupați!

Aici am dus o scurtă luptă cu mine însumi: să plec de acasă, să-mi bag picioarele în toți și în toate, sau să încerc să salvez ce se mai putea, gândindu-mă că n-am nici un an de când am luat casa și măcar câțiva ani s-o țin în picioare, că totuși muncim pentru ea de ne sar ochii. Am ales varianta a doua, m-am înarmat cu o porție mare de răbdare (de unde mai aveam, Doamne?) și m-am băgat în mijlocul lor.

În jurul piscinei era o înghesuială ca în Piața Universității în zilele bune, înainte de a veni minerii să planteze flori. Mă uitam la vecinul, care era singur și fericit si-si făcea treaba, se uita si el cu mila la mine. Într-o parte a piscinei erau lonel si Tiberiu, incercand sa porneasca o pompa mare, despre care suspectau ei ca ar trebui sa traga apa din piscina pe o parte și sa o scuipe pe alta. Între doua încercări nereușite se băteau. Cosmin, cu o perie cu o coadă lungă lungă freca fundul piscinei. Pe fundul piscinei și pe pereți era un strat de depunere maro, din timpul iernii, jeg, frunze, alge, arata ca dracu. Și al meu rascolea toata mizeria asta, de arata apa aia ca lacul IOR. Da’ nu I-am zis nimic, adica ce, alții fac ce vor din casa mea, și al meu nu? Măcar să strâng după al meu!!

Între timp nepoții se luptau în continuare cu pompa și învățau mecanica fluidelor fără profesor. Bunica Puicuța, care avea ea ceva zeci de ani de inginerie in spate, îndrăznește timid: “Amorsați, mama, pompa, că o ia dracu’ altfel”. Bineinteles că nu a bagat-o nimeni în seama. Ca de obicei.

lonel cel mare a zis: “Le-o fi dat prin cap sa puna apă!” și a continuat sa se uite în tăcere, extaziat, la copiii lui cum încercau sa porneasca pompa fără apă. După încă vreo 10 minute, timp în care băieții se tot chinuiau, a sărit Stamo pe problemă și a pus apă-n pompă. Pompa a încetat să scoată fum, a început să scuipe apa, dar erau 2 găurele prin care apa tot ieșea de capul ei. Am făcut iute un sfat și am pus niște coceni de porumb în găurele, în cel mai pur stil românesc. Pompa a început să meargă din ce în ce mai bine și mai cu presiune. Ne-am bucurat, apa era maro închis cu mii de mizerii în ea, nu se vedea fundul piscinei, copiii erau fleașcă, afară se făcuse frig.

Am propus să sistăm activitatea la piscină, copiii fuseseră ținuți ocupați destul. Propunerea mea a stârnit proteste vehemente, în timpul acestor proteste Tiberiu călcând pe un filtru de pompă ce stătea singuratic în mijlocul curții. Și un orb I-ar fi văzut! A zis ca-i pare rău, a decretat, brusc atotștiutor, ca filtrul ăla oricum nu era util, mi-a râs în nas, și s-a întors la joaca cu apă.

A venit noaptea, s-a făcut și mai frig, nepoții tremurau de-a dreptul, dar nu le păsa, țânțarii bâzâiau frenetic, până la urmă s-a oprit totul și oaspeții au plecat la casele lor. Eu am privit în urma lor cu ochii goi și am început sa plâng: casa arăta ca după bombardament.

Irina s-a uitat la mine cu satisfacția datoriei împlinite în priviri și m-a întrebat: “Crezi că s-au distrat băieții?”!!!

A doua zi dimineața, când toată lumea era la servici și eram în sfârșit singur, am revizuit notițele mentale luate de la vecinul, am inventariat toate chestile lăsate de fostul proprietar și care aparent nu-și aveau rostul și am constatat următoarele:

• peria cu care ăla mic al meu frecase toata seara era de fapt o perie de aspirator de apă la care se conecta un furtun mare care zăcea și el pe acolo
• în filtrul cel mai mare, fostul proprietar pusese capacelele de la pompe (alea înlocuite cu coceni)
• pe pompa scria clar, mare și ca pentru tâmpiți cum se pornește
• filtrul distrus de Tiberiu era foarte util
• aveam truse chimice de analiză a apei, plus o gramada de substanțe de echilibrat apa din punct de vedere chimic
• un număr de piese în plus, pe care le-am insirat undeva sus și din când în când mă uitam la ele

Am inceput sa aspir înceeeet, ușoooor, să nu tulbur bruma de mizerie ce se așezase la loc pe fund; dup-aia am trecut la frecat pereții interiori ai piscinei. Mi-a luat vreo 2 ore; nu e ușor de loc. Apoi am decis ca am niște pete urâte pe pereți și am folosit una din substanțele găsite, un gel foarte puternic și aparent toxic (nu era, in contact cu apa, se neutraliza, ai dracului capitaliștii ăștia pricepuți). A luat mizeria ca și cum n-ar fi fost.

Tot timpul asta admiram piesele alea in plus si gândeam. Cand a-nceput să mă doară capul de atâta gândit am luat pauză și-am făcut o analiza chimică. Bineinteles ca a iesit apa de balta. Am pus din substanțele lăsate de Louis (asta e fostul proprietar) și nu s-a intamplat nimic. Am decretat ca substanțele sunt vechi și am plecat la magazinul de piscine să iau altele. Ajuns acolo, am studiat cu mare atenție piese identice cu ale mele de acasă, basca o piscina nouă pe care o ofereau aia la vanzare. Am întrebat un vânzător ceva deștept și când ala s-a prins ca nu vreau sa cumpar, a fugit și m-a lăsat singur. L-am înjurat rău și m-am ambitionat sa descurc singur puzzle-ul. Ușor-ușor am început sa mă lămuresc ce și cum; am luat niște smacuri și alte prafuri și m-am cărat.

Primul lucru cand am ajuns acasă a fost sa renunț la furtunul cel mare și sa iau unul mai mic, aruncat prin curte … hai să nu vă mai fierb, fiecare piesa s-a asezat frumos la locul ei și mi-a iesit o instalație de filtrat apa de toată frumusețea, total diferită de ce fusese cu o seară înainte: cu 3 filtre, cu sifoane, cu furtune, cu tot felul de conexiuni mișto.
Am pus cantitate dubla de substanțe, pentru Clor și aciditate, mai luasem una pentru limpezirea apei, încă una care se cheama Shock, pe care o pui primăvara și la nevoie, am pus din gros, am pornit pompa care, dacă era pusă bine, se amorsa singura și pleca imediat, cu presiune, ce sa mai, o plăcere. Dar apa era tot tulbure, deși începuse discret sa trazneasca a clor ca un WC public. Cică trebuia să meargă pompa vreo 6 ore sa ai rezultate. La mine mersese vreo 2 ore, așa că am decis să aștept.

Și după cele 6 ore nu mi-a venit sa cred: apa era limpede ca cristalul, compozitia chimica era exact între limite, nu mai era pic de murdărie. Phiii, ce m-am bucurat!!! Și am început să pescuiesc toate cele ce cădeau în piscina, cu pescuitorul cel special, cu plasă. Apoi am văzut ca vecinul avea o copertina de vară, mai speciala, cu buburuze. Am săpat mai adânc în rămășițele de la Louis și am găsit și eu una: jegoasă, plouată pe ea o iarnă întreagă, plină de praf. Irina, care între timp venise acasă, repede își dădu cu presupusa că e veche, că Louis vroia sa o arunce, și că ne-ar trebui alta nouă.
“Nu-i adevărat”. I-am replicat, “Lou doar și-a băgat picioarele pentru că știa ca oricum vinde casa. Spal-o și să vezi cum arată!!!” “Ioooooo??!!??!!”, întrebă Irina în stilul ei inimitabil și prea cunoscut când nu are chef să facă o treabă. Și s-a retras demnă. Am spălat-o și bineînțeles s-a curățat, am pus-o, se așează direct pe apa, este mare cât toata suprafața interioară a piscinei, protejează (și încălzește) perfect.

Acum așteptăm să se încălzească apa, că ăștia ne țin numai pe 15 grade și plouă de rupe, dupe care pedepsim nepoții și îi aducem sa se joace in piscină. Asta Duminica, când sînt eu la muncă, pentru că luni stau acasă și trebuie să strângă cineva după ei, nu?

Dar până atunci pleacă ăla mic în România, cu Bunica, pe 11 lunie. Si noi o sa munciiim, mamaaa, ce-o sa mai muncim!!! Si-acasa, si la serviciu.

Pana vine el am de făcut următoarele:

• de pus teava nouă sub chiventa
• de spalat toata podina aia nenorocită din curtea din spate pana cand nu o sa mai aibă nici fir de mucegai și muschi pe ea
• de dat cu smac protector de lemn toată podina aia nenorocită din curtea din spate, spălată la punctul anterior
• de schimbat mocheta în beci
• de carpit cimentul pe unde e spart prin curte – îmi trebuie 3 feluri de ciment
  • apa-stop pentru pe langa casa
  • normal pentru printre piatra cubica din fața
  • beton pentru lateral

Și astea le fac singur, dacă chem om mă sparge la parale, așa ca sa ma vedeti la treabă, nu mă recunoașteți ce priceput m-am făcut!!! Oy, oy, ce ma laud singur!