Șase zile de la Sud la Nord și înapoi, în zig, în zag, în jur de 200 km cu 10 kilometri pe oră maxim (că atâta putea barca), zile în care de cel puțin 3 ori bătrânul Popescu (de acolo, De Sus) ne-a ajutat să ieșim din necaz, o lume care se poate rezuma la stuf, nuferi, apă, păsări, și mulți disperați care vor să prindă pește. O descriere mai cretină nici nu se poate pentru că Delta este o stare de spirit, așa zișii disperați sunt bărbați adevărați întorși la starea lor primală, de vânători și pescari și procuratori de hrană, este un loc unde poți să stai de vorbă cu tine însuți și să nu te minți, un loc unde să cauți sfârșitul lumii și să-l găsești, un loc unde poți să râzi și să plângi cu prietenii, unde se fac concursuri de burți (fără să te judece nimeni), unde dacă bei 3 beri în 5 minute și râgâi de încrețești apa tuturor li se pare normal, unde ești tratat cu buruieni din curte (când burtica ta de american sensibil se răzvrătește) și unde mâncarea se face la sobă cu lemne.