Category: Scrisori

Prima Mașină – 1998

Posted in Câmpi bătuți, Familia, Scrisori1 Comment

Staten Island, 1998 Ideea principală a acestei scrisori e că mi-am luat mașină, după multă chinuială și ani mulți de așteptare și dorință, că mă simțeam ca fata aia din “Luceafărul” care tânjea ca proasta după stele(?). Sentimentul se acutiza pe fiecare zi ce trecea, după ce în România mă ofticam când o vedeam pe…… Continue reading Prima Mașină – 1998

Scrisoare pentru Părinți 3 (West Point)

Posted in Cosmin, Familia, Părinți, Scrisori1 Comment

scrisă circa 1999 Sărut mâna, să începem cu cele vesele și să vă spun cum am petrecut de 4 Iulie. Ziua Z – 4: de fapt distracția început cu o săptămână mai devreme când m-am pus pe cumpărat undițe, pentru mine și pentru Cosmin. Am purces noi ca băieții hotărâți spre K-Mart că știam noi…… Continue reading Scrisoare pentru Părinți 3 (West Point)

Viața în Cinci

Posted in Cosmin, Familia, Părinți, ScrisoriLeave a comment

Din categoria Scrisorilor, New York 1998 Într-un e-mail anterior, Vladonu’ întreba cum e în cinci? Găsind eu această întrebare interesantă, am încercat să concep un răspuns și iată ce a ieșit. O zi normală din viața celor cinci Popești este cam așa:5:15 am: Sună ceasul pentru Irina; dă cu mâna prin fața lui (un Braun…… Continue reading Viața în Cinci

O poveste fără sfârșit

Posted in Animăluțe, ScrisoriLeave a comment

O lumină învăluitoare, un fotoliu moale și două brațe care mă cuprind cu drag – aceasta înseamnă pentru mine fericirea. Brațele sunt ale stapanei mele – Bunica – îi spun ai casei si eu, bineînțeles. Desigur că nu pot să vorbesc – sunt doar o pisică- dar în ochii mei se citește tot ce sufletul…… Continue reading O poveste fără sfârșit

Scrisoare către Părinții mei

Posted in Familia, Scrisori1 Comment

…ca sa ajung la/de la serviciu schimb un autobuz, un vapor și un tren … ca sa ajung la/de la serviciu schimb un autobuz, un vapor și un tren!!! Vă dati seama, merge Popescu cu bamporiu și o cântă p-aia cu “Căpitanu’ Roberto-n picere…”; am o curiozitate morbidă în trupul meu, iarna, pe furtunile cele mari, cum mama mă-sii mai merge feribotu’ ăsta? Dacă e să o iau pe partea cealaltă, pe pod, cu un express-bus, mi-e teamă să nu mă sufle vântul, dar sunt câteva mii de cetățeni care fac chestia asta zilnic și încă n-am auzit sa fii murit vreunul de drum lung. Poate doar de grija altuia!

Scrisoare către Prieteni – 1

Posted in Familia, ScrisoriLeave a comment

Pregatitul piscinei a fost o adevarata aventura, inceputa haotic Luni, 29 lunie, de Memorial Day (zi mare la americani, in care se sarbatoresc eroii ce au murit in razboi pentru ca noi sa ne umflam matzul cu hamburgeri si bere), zi ce marcheaza inceputul oficial al verii, al sezonului de BBQ si de balaceala.