Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Doamnelor și domnilor, Crăciunul e după colț, Românul se pregătește. Americanul, și el, face foc, dă cu fum, deși nu e voie. Dar Americanul știe mai bine și ignoră primăria și sfaturile ei “de stânga”.

Tot cartierul miroase a foc de, sper, lemne, miros oarecum toxic, gâdilând memorii, readucând tristeți și bucurii.
Dar românul nu se lasă și “dă” cu miros de sarmale.
Cartierul se cutremură.
Grătarele pornesc, americanul “dă” cu burgeri. Românul vine tare din urmă și aruncă niște cârnați de casă pe tabla de fontă, aia scumpă.

Mirosurile se împletesc, vecinii gem, se clatină și, când românul bagă și o pâine la cuptor, leșină. Mirosul de pâine caldă i-a dovedit!

Americanul trage aer adânc în piept, începe și aleargă cu șase Bud Light pe oră, cumpără tot ce era artificii din corturile special amenajate, aceleași corturi uriașe unde cu o săptămână înainte se vindeau brazi și unde de ziua valentinei se vor vinde flori și inimioare.

Cu două ore înainte de 2026, face ce știe mai bine: foarte mult zgomot.
Artificii.
Tras cu pușca.
În aer sau în vecinul.

Românul se declară învins și aruncă prosopul: el, care se culcase de la 10 seara, să-l găsească 1 Ianuarie odihnit, a prins Noul An mângâind câinii, în pat, încercând să-i calmeze.

Între timp, la televizor, poliția încerca, cam fără succes, să explice gravitația: “Dragi americani, ce se duce în sus, mai și coboară. Nu mai trageți cu pușca-n aer!”