Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Tata mi-a spus să nu mă duc, că mă enervez. Și totuși m-am dus, la Biserica dintre blocuri. Bineînțeles că ajung târziu și nu mai prind salcie. În fața bisericii, o mica antreprenoare de origine rromă vindea salcie, dintr-un sac, cu 1 leu firul. Sfinția sa, preotul, o privea duios și din când în când trimitea câte un băiat cu o nouă provizie de rămurele.

La lumânări, îmi spusese Tata să-i dau omului 10 lei, să nu-i dau de mâncare. Când l-am văzut am înțeles de ce: avea câteva zeci de pungi cu mâncare de pomană, era beat cuc de la atâta vin cât primise, și credea că misiunea lui era să stingă imediat toate lumânările.

Venea credinciosul, aprindea lumânarea, făcea o cruce, și o punea la Vii sau la Morți și, până să spună un Tatăl Nostru, venea domnul lumânărar și le scotea. Au îndrăznit câțiva să se plângă și li s-a amintit de toate rudele, în viață și decedate.

Am plecat nervos, dar amuzat. Din nou, Tata avusese dreptate.