2020, pentru că am fost și în 2019.

Dacă e frumos, de ce nu? Dacă în altă parte n-am mai găsit loc (ca doar toată lumea știe că la camping nu e Covidel și dau toți năvală), de ce nu?

La 6,900 de picioare, adică vreo 2,000 de metri.

A fost frig noaptea. Prima noapte 7°C (45 F), a doua 4°C (39F). Ziua, 25-26 °C (77-79 F). Cam în jur de ziua tatii. Să țin minte. Duminică dimineață ne cam curgea năsucul și ne gâdila în gât. Oricum calitatea aerului era in-fec-tă. Vedeam seara, în raza lanternei, praful și cenușa ce nu se mișcau. Brrrr!

Și totuși, pe uscăciunea aia ne-au lăsat sa facem focul.

Am luat cu mine cortul mic, de 5 persoane, o cușcă, un țarc, 2 câini, 1 soție, 1 cumnată, 2 paturi de dormit și 4 saci. Cușca și țarcul s-au dovedit inutile în primele 30 de minute.

Tanti Alma s-a dat șmecheră și a venit cu cortul și echipamentul ei. I-a fost mult mai frig, în schimb la ea în cort nu s-a pârțâit nimeni.

În noaptea de Vineri spre Sâmbătă am înlemnit de frig, câinii au lătrat la fiecare frunză ce mișca, și când am ieșit la 3 dimineața la pipi s-au bucurat (de fapt numai eu vroiam pipi, dar dacă tot am deschis fermoarul, de ce sa nu iasă și ei puțin; si daca tot au iesit, de ce sa nu faca si ei putin pipi). Eu m-am bucurat mai puțin, aveam o lesă în dreapta, o lesă in stânga, și făceam și eu pipi cum puteam. Interesant. Noaptea următoare, deși mai frig, parcă a fost mai ușor. Și câinii au fost mai liniștiți, și stăpânii lor. Doar un pipi la unu jumate. Toti 3, bineinteles.

Aici este un album cu pozele de la munte.

Mi s-a spus că bat prea mult câmpii și nu are nimeni timp să citească ce scriu eu. Bine, pentru cei grăbiți, apăsați acolo unde scrie că e albumul, vă uitați la poze și gata.

Eu scriu cam pentru mine, peste ani o să mă bucur. Mă bucur eu și acuma, dar ăsta sint eu, bucuros mai tot timpul, așa.

Pozele in Album au câte un mic comentariu, să îmi aduc aminte de ce le-am făcut când le-am făcut.

În definitiv, pădurea e pădure, lacul, lac, răsăritul, răsărit. O să încerc, pentru mine, să rezum cele 100 poze din album la 3 (recitesc asta dimineața și ma tot gândesc ce 3 poze sa pun…).

La plimbările prin camping am primit complimente de genul vai ce câine drăguț. La al 3-lea compliment mi-am dat seama că era vorba de Gicu.

Dacă îl avem numai de o săptămână, confuzia e scuzabilă. Despre Baloo, când mă oprește lumea, îmi spune că e un câine frumos. Niciodată “drăguț”. Plus că Baloo fiind cât o vacă, nu ghicește nimeni că are doar un an.

Pentru câini aveam niște sârme espesiale, lungi și zdravene, să-i ancorăm de copaci. Legam lesa de sârmă și eram OK. În ultima zi, ocupați cu bagajele nu le-am dat atenție. Și îi vedem pe amândoi venind ca florile din pădure, târându-și fiecare câte jumătate de lesă. Când le-au rupt, când au plecat, unde au fost…? Va rămâne o taină. Bine c-au venit înapoi.

Pozele de dimineață au fost făcute până în 6, pozele de seară după 6. Lumina (sau mai bine zis, lipsa ei) e spectaculoasă. Realitatea e mult mai frumoasa decât pozele.

Pozele le-am făcut cu telefonul, precum se vede. Am avut și camera de semi-fițe, dar mi-a fost cam greu s-o folosesc când mă plimbau cei doi câini.