Amintiri

“… era ca o oaza de veselie, de buna dispoziție, ceea ce in scurt timp te făcea si pe tine sa ajungi la aceeasi stare. Imi aduc aminte de ultima intalnire, aici la Hidro, cand a intrat la mine in birou si totul s-a luminat dintr-o data de veselie, de chipul ei senin si fericit … cu acest simt al umorului a reusit sa treaca peste tot ce a fost mai greu in viata. A fost un OM bogat sufleteste, iar tu sa nu renunti niciodata la umorul tau si cand iti va fi mai greu sa te gandesti la vorbele de duh ale Bunicutei Puicuta.”
Alice

“… mi-aduc aminte cu bucurie cand venea la noi in birou si mereu ne inveselea, noi eram chiar la inceput de drum, tineri stagiari si pentru mine a contat foarte mult. Eu o voi pastra mereu in amintire ca pe un om deosebit si drag …”
Otilia

“… ma simt recunoscatoare ca am avut-o pe Nasa in viata mea si ca imi pot aminti despre ea. Amintirea ei ma face sa aspir la a deveni un om mai bun. “
Andreea

“Am admirat-o enorm ca facea tot posibilul sa se perfectioneze in limba engleza … am pierdut pe cineva caruia imi puteam permite sa discut orice. Era un bun ascultator si stia ce sa spuna. … Era o femeie culta si cu o educatie solida. M-am simtit bine la ei, stiau amandoi sa fie gazde bune.”
Lavinia

“Si-mi amintesc mai ales un pranz la familia Niculescu de pe Caranda, eu scapat fiind din Chicago pentru o perioada minuscula, cand mama ta mi-a dat vesti despre tine si planurile tale, asa cum numai o mama o face: cu speranta, optimism, si cu grija de a-ti sprijini eforturile indiferent de distanta si greutati.”
Marius

“Calitatile intelectuale si morale,umorul de care a dat dovada totdeauna au facut ca Puicuta sa fie de fiecare data un interlocutor perfect si agreabil indiferent daca conversai fata in fata ,la telefon sau mai nou prin email si de subiect…Fiind o persoana inzestrata cu mult umor gusta bancurile –un fel de a se exprima spiritualitatea de catre Romani. Zambetul sau, vizibil si fascinant in conversatii, intuit in corespondenta scrisa l-a purtat mereu. Si cu el ne-a parasit.
Spiritul I-a fost intodeauna tanar .Cu ce placere facea invitatia “hai sa facem o tinereasca”, pe care nu o puteai refuza. Invitatiile erau fie la padure, fie acasa, cu mare dragoste desi o supuneau la un efort mare, poate la limita puterilor.
Chiar si obosita peste masura si slabita cum era ne-a convocat in data de 24 aprilie a.c.sub pretextul de a ne da camera foto [pe care cu mare dragoste o cumparase pentru noi] si ne-a ospatat cu ce avea mai bun in casa ,am conversat pe toate temele inclusiv de politica, a avut chiar placerea sa ne arate cum functioneaza aparatul ,gratie carui fapt am experimentat facand acele fotografii pe care ti le-am dat Stefane peste foarte putin timp. La plecare ne promisesem ca ne vom reintalni ulterior dupa cum vor stabili doamnele.
Dumnezeu a vrut altfel iar ea va ramane in sufletul nostru cat mai vom trai pe pamant.”
Liliana si Radu

“cand mi-aduc aminte, Doamne!
Primavara, se intorceau ca pasarile calatoare la cuibul de la Hulubesti, la conac unde praznuiam mai mereu. Trebuia sa pregateasca pentru….. America sucuri naturale, dulceata, zacusca pentru ca “boierul“ aducea mereu din gradina, din padurea din spatele curtii, ba fructe, ba ciuperci pe care buna noastra gospodina le pregatea cu mult drag si ne chema sa le degustam; ca la expozitie erau aranjate pe dulapul din camera de pe colt!
Dar avea mereu emotii pentru felul cum se pregatea pentru musafiri. Era foarte sensibila! Dar noi, Marinica si Dorina nu eram musafiri, eram din familie, asa-i? Se bucura foarte tare pentru succesele noastre: ale mele, ale Cocutei, ale lui Ionut dar mai ales cand Marinica isi etala talentul in ,,ale averii”, in chestii hazlii dar si in tuica si bere, atunci noapte nu mai era pentru nimeni!
Acum circula ca un duh sfant printre noi, ne vegheaza. Sa nu gresiti! ca ne vede si i-ar parea rau ca nu am invatat din tot ce avea bun si ne-a daruit prin vorbe elegante, prin fapte sanatoase si multa iubire dar mai ales respect chiar si pentru o…furnica !
Ne vom revedea in ceruri dar pana atunci ,,Mai vino seara pe la noi”.
Dorina

Leave a comment