Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

🇺🇸

Astăzi, la bazin, am avut o întâlnire memorabilă.

Eu, sârguincios, înotam bras, tură după tură, ușurel, să nu-mi fac praf încheieturile (iar). Lângă mine, omul-viteză. La fiecare lungime de bazin de-a mea, el făcea patru. Știu că nu sunt un rapid, dar tipul de alături era incredibil. Se vedea profesionalismul: o cască albă, un slip European, stil speedo, bașca înota toate stilurile, absolut perfect.

Intrigat, m-am prefăcut că mă împiedic și l-am așteptat la capătul bazinului. Când s-a oprit, mi-a ieșit automat (în stilul meu propriu, fără filtru): “Aaaa, nu se poate!”

Mie apa-mi ajungea până la umeri, lui doar până la brâu. El, trapez cu baza mare sus. Eu, trapez cu baza mare jos. El, frumos … ca un grec. Eu … eu.

Pe casca lui, lângă … tricolorul Românesc, scria ROU POPOVICI, și semnătura campionului.

Am întrebat, amuzat, în limba-mi maternă: “De unde ești, tinere?” El mi-a răspuns în românește, cu un ușor accent, neidentificat: “Ce faci?”

Amândoi am început să râdem.

“Sunt grec,” mi-a spus. “Și casca?” l-am întrebat. “Popovici e eroul meu!” a zis, cu mândrie.

I-am strâns mâna, l-am îmbrățișat și i-am spus un singur cuvânt, din toată inima: “Mulțumesc!”