Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Două-trei zile mai târziu, a bătut ceasul de sâmbătă seara și ne-am strâns toți șase: patru adulți și doi copii, care copii nu știau precis ce vor, dar în nici un caz ce le pregătea Șoni. Și deci, pentru orice eventualitate, ei au zis “Nu vrem”.

La prânz se dăduse drumul la ceaune și la vânzătorii de mâncare. Am luat niște hamsii cu mămăligă și mujdei de la IvanPescar, și mi-au plăcut foarte mult. Apoi am fost, imediat, prost și lacom: mă plimbam printre standuri, mă îmbie unul cu o palincă, bineînțeles că spun da, apoi mă îmbie cu o tocăniță, iar zic da, și până aici mi-a fost: mi-a picat greu pe dreapta!

Am ajuns seara la Șoni cu un stomac greu și fără poftă de mâncare. Ceilalți, foame, nenică! Îi invidiam. Nici faptul că , atunci când l-am văzut pe Șoni refuzând alți clienți pentru că nu aveau rezervare, m-am simțit brusc deștept și important, nu m-a făcut să mă simt mai bine.

Meniul, anunțat de un Șoni beat cuc, a stârnit vii proteste între copii, care au urlat la unison: “noi nu mâncăm quesadilla!” Pentru adulți era black angus steak, cartofi prăjiți, și o salată cu verzituri, ceva senzațional. Pentru copii, cum am spus, quesadilla cu pui și un sos special.

Palinca și socata erau gratis, berea și vinul, pe bani. Ca s-o scurtez, până la urmă copiii s-au bătut pe quesadilla, împreună cu părinții lor, după care au trecut la friptură. Eu am ciugulit puțină salată și o bucățică de carne și nu am băut decât socată. Jenant și îngrijorător.

Între timp, s-a dovedit că domnu Șoni se cunoștea cu domnu Mișu, care făcuse filmări în Vamă pe vremuri, chiar la localul dânsului. Din bere în bere și din poveste în poveste, s-a dezbătat Șoni.

La un moment dat mă aud băgat în seamă, și îi spun lui Șoni: “domne, eu sunt ca valiza – mă ia Mișu cu el pe oriunde se duce. Îmi dă telefon, Fane, trec să te iau. Și apare si mă ia pe sus. Ba în Deltă, ba la munte, ba … în fine, ca pe valiză.”

Mai trece ceva timp, ne luam rămas bun, și Șoni, către mine: “ăăă, domnu, ăăă, domnu Valizuță…”

Am leșinat!