Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Azi noapte l-am visat pe Cosmin. Al doilea vis în doi ani.

În primul vis, se făcea că era cu Bunicii lui ‘cei mai iubiți’, și făceau bagaje. Niște bagaje, nu știm ale cui. Poate chiar ale mele. Eram și eu acolo și le spuneam: “faceți bagaje doar pentru voi, eu nu vin.”

“Nu, nu, hai cu noi”, îmi tot spuneau ei.

“Vă iubesc, dar eu mai stau.”

Și m-am trezit.

Azi noapte, se făcea că eram cu Bunicii, dar eu eram musafir, era casă lor și a lui Cosmin, și sună Cosmin la ușă.

Deschid eu ușa, și mă vede, și mă îmbrățișează, asa cum numai el mă îmbrățișa, dar rar de tot, că era cam scump cu manifestările de dragoste.

Era cu doi băieți, unul mai scunduț, și unul înalt și frumos, așa cum îi plăceau lui. Ni-i prezintă, eu mă bag în seama cu ei, Cosmin era cu Bunicii prin bucătărie, intră în cameră și îl întreb: “cum ești, Tzic?”

Și el răspunde, din tot sufletul și cu o seninătate pe care de mult nu o mai văzusem la el: “sînt bine, tată!”

Și m-am trezit.