Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Auzisem de restaurantul Papa la Șoni din poveștile despre Vama Veche. Era o instituție. Concerte, mâncare bună. N-am apucat. Când, în sfârșit am ajuns și eu în Vamă, se închisese.

Acum, în Borsec Stațiune, ce să vezi, Papa la Șoni!

Am decis, în sinea mea, că nu trebuie ratat, dacă nici acum, atunci când. Faptul că Ovi & Co se dădeau jos din Suceava, să ne vedem, era un super plus.

Mă duc eu până la dânsul, un drum de 15 minute de colo-colo, intru în curte și văd un domn, parcă mă uitam în oglindă când găteam: transpirat, tricoul plin de pete, înconjurat de un miros îmbătător ce ieșea din două oale imense puse pe foc. În cazul meu, fără partea cu mirosul, mâncărurile mele având constant același gust: fără.

Încep să spun de rezervare, săracul om îmi sugerează telefonul.

Eu: “stimate domn, am telefonul dumneavoastră, dar am ciupit și eu un mers pe jos, să mai mișc un pic din șuncile astea.”

Șoni: “să știți că eu nu am meniu, mâncați ce vă dau eu.”

Mi s-au umezit ochii și am vrut să-l pup. Ăsta este restaurantul ideal pentru mine. Omul a sesizat pericolul, și m-a întrebat scurt: “bei o pălincă rece?”

Bineînțeles că am acceptat, am stat puțin de vorbă, de unde ești, una-alta, ziua unei prietene, vă fac un steak, și ce mai vreau eu.

Când am plecat, l-am văzut lângă oalele acelea mari, din care ieșeau aburii cu un miros divin, deja I se învârteau rotițele, ne plănuia meniul.