Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Poiana Brașov …

… pentru că am avut ceva timp de pierdut. Deși, despre timpul petrecut acolo se poate spune orice, numai că a fost timp pierdut, nu.

Ca să ajungem acolo, am luat autobuzul, 10 lei biletul. Să ne întoarcem, 8 lei biletul. De ce, nimeni nu știe, secretul bine păstrat al Brașovului.

Stațiune deschisă tot timpul anului, dar momentul potrivit pentru a merge este de fapt iarna (crede-mă, am fost acolo, am schiat acolo, am petrecut săptămâni sălbatice și distractive, ăăă…educative, în anii mei de studenție). Acum, la sfârșitul lunii septembrie, chiar dacă era sezonul mort, erau câțiva turiști, mulți bicicliști extremi (sau cum s-or fi chemând), și câteva restaurante deschise, așa că am mers la Șura Dacilor, un loc foarte turistic, foarte, foarte vechi și cu renume. Sincer, am vrut să merg acolo de când mă știu, dar nu am avut ocazia până acum și eram chiar curios.

A fost mâncarea bună sau eram noi înfometați? Nu știu, dar în orice caz, am mâncat totul cu mare plăcere. O ciorbă de burtă și mititei vânătorești, totul stropit cu palincă de gutui. Aici am luat cunoștiință cu un nou obicei, obicei pe care l-am întâlnit apoi la toate restaurantele din București: nota de plată era pe card, ciubucul era cash. Din motiv de impozit, înțelegeți dumneavoastră, domnu’.

După atâția ani în care nu am mai fost în Poiană, m-am bucurat să văd vechile hoteluri, renovate, și noi hoteluri și pensiuni, deși cam multe, dacă e s-o spunem p-aia dreaptă. Ne-am distrat și am aspru criticat unul care si-a construit o pensiune chiar lângă stația de autobuz. Ne întrebam cine o sta la el, dar când am trecut pe acolo am văzut că avea cei mai mulți clienți.

Marele oraș Brașov – Kronstadt

Chiar dacă am petrecut multe vacanțe acolo la casa mătușii și unchiului meu, orașul nu încetează să mă uimească. În Piața Sfatului, cea de lângă Biserica Neagră, ne-am împiedicat de niște artiști stradali. Cântau și dansau de mama focului. Dar mai mult cântau. Dar și dansau.

Vedere spre Piața Sfatului, de pe strada Republicii. Întotdeauna Brașovul a avut un aer foarte occidental, peste București.

Și apoi niște poze dintr-o curte interioară, ceva legat de biserică, parcă o casă parohială, semnele în două limbi, pentru că așa sînt românii, drăguți. După cum am spus mai devreme, am fost în Brașov de multe, multe ori, și am multe, multe fotografii. Această postare și următoarele din această călătorie românească din 2023 conțin doar fotografii făcute în acest an.

Cam atât din Brașov, a fost o jumătate de zi foarte plină, dar frumoasă. Ce am căutat în Brașov? Am avut treabă: nu faci turism pentru jumătate de zi, și aia pe fugă. Florentina și-a luat liber să meargă cu mine, să fie sigură că nu fac prea multe tâmpenii, eu fiind în a doua zi de România și trupul meu se comporta ca și cum ar fi fost încă în Arizona. Mintișoara mea se comportă aiurea de felul ei, mai ales în ultimul an, deci trebuia să fiu supravegheat îndeaproape.

Vaaai, și cât am mers pe jos…dacă nu eram atent, ajungeam și de la gară, și la gară, per pedes. Așa însă, am luat ITBV-ul, unde, la fel ca la capitală, se plătește biletul cu cardul bancar, chestiune care m-a uimit și bucurat foarte tare.