Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Ne pregăteam noi sa plecam în Deltă și mă voluntariez să fac cumpărături în Obor, mă simțeam foarte vinovat că trecuseră două zile și nu semnasem condica.

“Băi Fane”, zice Mișu, “ia și niște brânză cur de oaie.”

“Ce sa iau, mă?”

“De-aia puturoasă.”

La Obor, Ibănești peste Ibănești (a trecut furia cu marginimea Sibiului, acum se poartă Ibăneștiul). Găsesc o non-Ibanesti, și încep, una, alta, telemea, veche, nouă, oaie, capră, vacă…burduf!

Îmi da fata să gust, parcă era cremă de față bio: grasă, cremoasă, și fără miros.

“Doamnă”, zic, “e cam blândă. O brânză mai bărbătească, puturoasă și pișcăcioasă, n-aveți?”

“Cum nu”, zice, și îmi dă să gust. Bună!

Am luat un burdufel întreg. ajung acasă, parcă mirosea sacoșica. O pun în frigider, și plec cu Mișu sa pregătim barca de drum. Lipsesc vreo 4 ore.

Când intru în casă, plângea frigiderul.

“Ce mi-ai făcut, Nea Faneeee?”

….

Acum scriu din mașină. Mișu e la volan, din când în când își șterge ochii, a deschis geamurile, și îmi spune cu o voce ușor sugrumată: “Nu trebuia s-o iei și tu de bună cu curul ăla de oaie.”