Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Te Salut Iubite Mish,

Iată că dete Ăl de Sus și am și eu câteva minute libere să pot să-ți scriu ceva.

După ce am luptat din greu cu școala mea semestrul ăsta (și am învins), după ce am luptat din greu și cu școala lui Cosmin, și cu Cosmin (a învins și el), după ce am trecut printr-o furtună de zăpadă, după ce am cumpărat un câine mai scump decât o mașină, iată-mă liber și gata de a începe un an nou, mai bun, mai fericit.

Apropos de furtuna de zăpadă, a fost tare frumos! Dar au ăștia un talent să facă din țânțar-armăsar, de nu se poate: 33 cm de zăpadă – un fleac, vânt de scotea copacii din rădăcini în Central Park – o adiere, ce să spun. Ce comandamente, ce conferințe de presă, ce reportaje non-stop, fiecare stație avea câte un reporter zgribulit, cu liniuța lui de lemn – măsurau amărâții zăpada de parcă-și luau măsura la fălnicie, după o pilulă de Viagra: crește, mai crește puțin, wow, ce urcă, ah, acum e cea mai mare, și dacă dă și înghețul, rămâne tare și în sus! Uraaa!

Eu cică trebuia să mă duc la muncă Sâmbătă, dar m-am ascuns în spatele fulgilor de nea și am rămas înzăpezit pe insulica mea (că tot nu mergea nici un autobuz și ne ruga primarele să stăm acasă), asa că am stat acasă și am lopățit împreună cu toți vecinii de pe stradă (ajutați de Cosmin), chestie care nu s-a mai văzut până acum la noi în sat. Băi, și futu-i mama mă-sii, nu ne-a obligat nimeni, ba ne-am și distrat! Și distracția creștea pe masură ce ziua înainta, pentru că fiecare trăgea câte o tură prin casă să-l mai întrebe de sănătate pe Jack a lu’ Daniels. Am început cu cacao fierbinte cu Jack și am terminat cu Jack cu puțină cacao.

Pe seară, de atâta entuziasm și după dat la lopată frenetic, am încercat să scoatem mașinile până la colț, să ne jucăm de-a derapatul și de-a împotmolitul în nămeți. Strada mea are 100 metri și numai un cap, că celălalt dă în pădure. Și nici nu e prea lată. Jumătate din noi nici n-am putut să mișcăm mașina din fața casei. Noroc cu nevasta grecului că e bolnavă de ficat și nu bea decât ceai, că ne-a scos pe rând din nămeți. Are amărâtul ăla un Mercedes baban, de ăla de neam prost, 4×4, a tras fierul ăluia la noi, nici nu simțea ca merge pe gheață și pe zăpadă, cu două tone după el. Băi tată, eu bani de Mercedes n-am, dar un cârlig de tractat tot îmi iau! Ar fi trebuit să ne simțim rușinați că ne-a rezolvat o reprezentantă a sexului slab, dar după atâta bourbon, nu ne mai păsa, și chestiunea cu sexul slab devenise cam ambiguă. Am parcat fiecare pe unde am mai putut, și ne-am dus la cășile noastre, obosiți foarte. 

Am intrat în casă, am călcat câinele pe o labă, a urlat aia mică de mama focului, a sărit nevasta pe mine că cică îi omor fata, eu am înjurat potaia, am urlat voios că îl iubesc pe Jack, și m-am dus să mă culc.

A doua zi dimineață, Duminică, pe la 6:00, mi-am tras căciulița cu ProTV pe urechi și m-am dus la muncă. Străzile erau cristal. De curate, nu de înghețate. Cum aia mă-sii le curăță ăștia așa repede și de bine, maică, ce scule or avea, să îi învețe și pe Români, să nu mai fie luați prin surprindere, sărăcuții, la fiecare ninsoare? Am luat-o pe jos, pe esplanadă, pe malul Hudsonului, o feerie.

În șut, pe banii lor, cum se zice, am făcut socotelile la parale, am plătit facturile (pe Internet, of course), am înjurat rău, m-am amărât, am înjurat iar, am zis merci că am de unde, și acum mă pregătesc să plec acasă și să mă distrez minunat, că cică e Revelionul diseară și avem musafiri. Iar o să-mi streseze cățeaua la maxim! Nu știu cât de tare o să mă distrez, dar mai am un picuț din “Mâncătorul de Vacă” (Beefeater, sic), așa că o să apelez cu încredere.

Hai acușa că te pup, toate cele bune și un an nou minunat,

Stefan – bulangiu American

Scrisă 31 Decembrie 1999
Editată 4 Iulie 2023