Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Așa cum știți (sau nu), pe 21 Mai a fost ziua lui Cosmin, care ar fi împlinit 30 de ani, dar va rămâne pentru totdeauna, 29.

Dar nu despre asta voiam să scriu (de fapt, exact despre asta voiam să scriu, dar fiindu-mi foarte dificil, mă voi concentra pe moriști). Voi scrie despre moriștile de vânt, mai precis moriștile decorative, pentru grădină.

Una dintre cele mai populare decorațiuni din cimitir sunt moriștile. Există atât de multe, doar imaginația umană limitează tipurile și designul acestor decorațiuni: hârtie, plastic, metal ușor, strălucitoare, mate, patriotice, cu sclipici, curcubeu …

Ca să nu fim mai prejos decât vecinii, doamna Popescu a sărit rapid în trenul moriștilor și, timp de 2 săptămâni, a studiat atât de mult încât putea să-și dea doctoratul; aproape am cumpărat una de pe Amazon (ratată la mustață), apoi încă una tot de pe Amazon (prea mare), înainte de a decide că cele două identice de la Hobby Lobby, mici și delicate, la fel ca și Cosmin, sunt cele mai bune.

Acum, dacă te uiți cu atenție la crucea decorativă, poți observa o placă metalică pe care scrie, din nou, numele lui, dar are și cele două dăți (când a venit și când a plecat). Scopul acestei plăci este acela de a acoperi data nașterii și data plecării. Data de naștere originală, pe cruce, era 1 Mai, conform instrucțiunilor mele. Greșit!

Am sugerat un marker pentru a adăuga în fața unui frumos număr 1, un urât număr 2, în timp ce doamna mea dorea această mică placă. Deci, am luat placa.

Acum, dacă continui să te uiți și mai atent la placă, poți observa că nu este perfect aliniată pe mijloc: acest lucru era de așteptat, deoarece au instalat-o doi ingineri.

Asta îmi amintește de bara de perdele a lui Cosmin, din sufragerie, instalată de același ingenios și foarte priceput inginer, adică eu, Dad. După ce am măsurat de 3 ori, cu rigla, nivelatorul și căutătorul de grinzi, am făcut găurile și am agățat bara, dar mizerabila de bară era puțin mai jos pe partea dreaptă! Nu mult, dar vizibil, doar să te enervezi de fiecare dată când te uiți la ea.

În aceeași bună tradiție, placa e puțin spre stânga, nu mult, dar vizibil, doar să te enervezi de fiecare dată când te uiți la ea.

Revenind la moriștile noastre, cele două mici și delicate de la Hobby Lobby sunt făcute din fier, fiind foarte grele. În timp ce toate celelalte moriști din cimitir își fac treaba, învârtindu-se nebunește la cea mai mică adiere de vânt, fiarele lui Cosmin stau mândre acolo, nemișcându-se nici măcar jumătate de grad, așteptând Marea Furtună, să-și arate puterea adevărată și să se învârtă, în sfârșit.

Aud râsul lui Cosmin: “Tati, astea sunt ca tine: le ia mult să se pornească și foarte puțin să se oprească.”

“Hai, măi Pui Mic, uite, merg”, am zis și le-am învârtit un pic, cu mâna. Și moriștile: “scâărț, scââârț” de două ori, și se opresc.

Și Cosmin: “O, nu! Să nu-mi spui că mai și scârțâie!”