Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

În lumea celor plecați din România s-a dus vestea-povestea unei doamne din Anglia, Irina Georgescu pe numele său, mare maestră culinară ce două groase tomuri a scris, cu rețete românești, tradiționale, pe care le prezintă băștinașilor vorbitori de limbă engleză. O prietenă din Canada mi le-a făcut cadou, în dorința de a-mi aduce mai aproape bucătăria din patria mamă.

Până aici nimic neobișnuit, bravo ei (Georgeascăi, adică), însă (pentru că trebuie să existe un însă), dacă un Român are idea de a căuta vreo rețetă, mare surpriză va avea: nu numai că indexul este în engleză, dar și traducerile dau dovadă de o mare imaginație și găsești ce nu te aștepți, unde nu te aștepți.

Mai jos, am găsit Mucenicii Muntenesti (că tot e 9 Martie) sub numele de “Noodles in Walnut and Vanilla Soup”, adică ceva de genul “Taitei în supa de nuci și vanilie.”

Dacă vă uitați cu atenție în descriere, undeva e vorba și de Mucenicii moldovenești, aduși maselor de briți sub numele de “baked brioche buns”. Mda.

Trecem peste și ajungem în cămara lui Popescu unde, de vreo 3 ani e ascunsă, stinghera și timidă, o punguță de Mucenici Muntenești, adusă cu mari sacrificii din România.

Am declarat că anul ăsta i-a venit rândul (de fapt mă tot împiedicam de ea) și ne-am apucat de treabă (adică Irina, că eu mă dădeam lovit). Faptul că era expirată de 14 luni nu a deranjat pe nimeni.

M-a distrat povestea mucenicilor condensată într-un paragraf, dar la cele 40 de pahare m-am oprit foarte interesat.

Mi-am adus aminte că cei care nu au nume de sfinți își serbează astăzi onomastica.

În fiecare an îi spuneam Mamei Mele La Mulți Ani și dânsa era foarte emoționată pentru că eram singurul care își aducea aminte. Și nu, pe Mama Mea nu o chema Puicuța, o chema Amalia. De ce i se spunea Mamei Mele Puicuța, l-am întrebat pe Unchi Al meu și, așa cum numai dânsul știe să povestească, mi-a spus.

Au ieșit buni, dar ceea ce mi-am adus aminte din timpuri vechi, mucenicii sînt ca ciorba de burtă: în farfurie ai o bază, mai pui tu deasupra ce mai crezi că trebuie – zahăr, rom, scorțișoară, rom, coajă de lămâie, rom …

Vă urez Poftă Bună!

Două zeci și patru de ore mai târziu, mă mărturisesc: erau cam proști, norocul nostru a fost că s-a prins și Irina, care nu acceptă jumătăți de măsură, și i-a dres. Așa de bine i-a dres încât astăzi am dat iama în ei și am mâncat jumătate, direct din frigider, și acum mă doare în gât. Așa de bine i-a dres încât i-am făcut complimentul suprem: “Numai Mama îi făcea așa de buni!”
S-a emoționat foarte tare.

Acum mă duc să-mi fac un ceai cu rom.