au adus cei de la primărie, în cartier, niște containere uriașe, să arunce bizonul căcaturile strânse de ani de zile în curte sau în casă, cu care nu mai are ce face.
mă duc și eu cu ale mele, cu inima ruptă, parcă dădeam o bucată din mine.
mă întâlnesc cu vecinul de peste drum, și cu cel din stânga, amândoi aveau aceeași față tristă.
eu mă uitam la o șină de metal, subțire, și nu mă înduram; unul se uita cu drag la o scândură, și cel din stânga parcă râvnea la tija mea.
dacă nu apăreau cucoanele cu gura mare să ne mâne din spate, în mod sigur le schimbam între noi pentru că, zău, tare mi-ar fi prins bine scândurica lu’ vecinu.
Discover more from Nea Fane - Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US
Subscribe to get the latest posts sent to your email.