Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

… și alte aspecte

Se cheamă Always Unleashed Pet Resort. Ca un bonus pentru cei cu oarecare cunoștințe în cele tehnice, la resort sînt și web-cams și te poți uita la câini ca la televizor. I-a găsit Irina care n-avea ce face într-o zi și a decis că ar fi bine să ducă băieții la piscină. De fapt, ea însăși ar fi vrut să meargă la piscină (orice piscină) și să-i ia și pe ei, dar idioții satului au cam devenit canes non-grata, ei săpând cu sârg și humpăind tot ce mișcă, și prietenii, brusc, își pierd simțul auzului când ne invităm pe la ei și atunci nu mai mergem nici noi, din solidaritate. Am putea să-i antrenăm, dar Irina mi-a spus acum doi ani că antrenorii de câini sînt proști și Irina știe!

În fine, Duminică la zece jumătate am avut programare, pentru o oră, s-a dus Irina cu acte, analize, câini, și soț. Ajunși acolo ni s-a spus că sigur, putem să-i lăsăm doar o oră, dar de ce? Mai bine să-i lăsăm patru ore, să înțeleagă și ei ceva. Și i-am lăsat!

Și ne-am trezit singuri, pentru patru ore, și ne-am speriat rău. Parcă ne cunoșteam de undeva, dar nu eram foarte siguri … Nu știam ce să facem cu noi și în consecință ne-am certat puțin. Apoi Irina m-a întrebat ce vreau să fac și eu am zis că vreau la estate sale-ul din Fountain Hills și atunci ea a zis că bine, mergem la cel de lângă Biserică (care e în partea cealaltă a orașului). Dacă tot eram lângă Biserică am aprins și o lumânare pentru că ieri au fost Moșii de Vară și mâine sînt Rusaliile, dar repede și în fugă pentru că eram în pantaloni scurți. Cum prea bine a spus domnul care vindea lumânări când l-am întrebat dacă am voie în șlapi și pantaloni scurți în biserică “dacă nu le place să închidă ochii”.

Apoi Irina a decretat că mergem la film, dar întâi mâncăm undeva la 30 km spre Est, apoi ne întoarcem 27 km la Vest, pentru a merge apoi 36 km înapoi spre Est. Ceva, undeva, mi s-a părut ușor absurd așa că m-am pus umpic contra (sau cum spunea Tatăl meu, un intelectual rafinat și foarte bine educat m-am înfipt bine pe picioarele de dinapoi) și am rămas la Mall-ul cu restaurantul, unul Flower Child la Desert Ridge. Un om normal ar trece peste partea cu mâncarea ca rapidul prin haltă, dar eu nu sînt prea scos din casă. Conversațiile mele cu Baloo sînt epice, dar nu folosesc la aproape nimic. Nici cele cu Gicu, care mai e și timid pe deasupra. Cre’că de aia ne iubim noi doi. Și când a început fata ceea de la casă să vorbească engleza grăbită cu mine și să mă întrebe ce vreau să mănânc, am început să mă bâlbâi, să nădușesc, și să arăt cu degetul. Mâncarea a fost bună și cred că era chiar ce comandasem.

Am păcălit-o pe Irina cu o prăvălie unde am petrecut vreo oră și jumătate și apoi m-a păcălit ea cu un Total Wine și Mai Multe** de vreo trei sferturi de oră și, 300 de dolari mai târziu, am ajuns la piscina de căței. Cel puțin n-am fost la film. La cât am cheltuit, mai bine mergeam la film.

Și pe când era Irina la plătitură, o întreabă patronul “cum îi cheamă pe ai tăi, să știu pe cine aduc?”
“Pe Baloo și pe Gicu”, zice Irina. “Gicuuu? Doar n-oi fi româncă?” întreabă unul de lângă ea. Și eu care eram afară și nu știam de ce nu mai vine! Irina le făcea ălora demonstrații de cum poți fi ignorat în două limbi.

Și apare Irina cu băieții la mașină, Gicu nu știu cum face și trece de cele 3 bariere care, teoretic, ne despart și de care, teoretic, n-ar putea să treacă, dă o labă-n schimbătorul de viteze și mă trece pe Manual, pune capul pe mâna mea (cu care schimbam, des, de pe Manual pe Automat), mă linge de mă spală-n urechi, și adoarme pe bicepșii mei ca pe pernă! Baloo urcă în mașină și cade și el lat. Acasă, lemn! S-au târât să mănânce ceva și acum iar sînt lați.

** la Total Wine am găsit atât berea mea favorită, cât și competiția. Estrella Damm (oh, Barcelona) și Estrella Galicia (Galicia se pronunță pelticește, Galisia, așa cum numai spaniolii știu). Mi-a explicat Văr Cel Mic cum că nu e voie să-ți placă amândouă, se lasă cu război civil, una e de boieri, una e de pălmași. Eu am băut din amândouă și îmi place mai mult Estrella Damm (bere de regi, de). De fiecare dată zic la fel și până data următoare, uit, și iar cumpăr din amândouă și beau una de plăcere și una de zgârcit.

Și când eram pe picior de plecare îmi aduc aminte, caut, și chiar găsesc Piatelli, chiar pe el, vinul mult lăudat și recomandat de Ovidiu. Știu ce am de făcut Luni!