Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

În primăvara lui 2016, umblând eu pe la un Estate Sale, am găsit un Creuset! Creuset astea, pentru cine nu știe, sînt vase de fontă de fițe. Super fițe, nu așa, fițe simple. Cel pe care l-am luat eu cu $25 costa de fapt ceva mai mult de 200. Și era nou, în cutie.

Am ajuns cu el acasă, mândru nevoie mare, l-am prezentat la consoartă, care a făcut criză de nervi și mi-a spus că să dispar cu el (sau cel puțin asta am înțeles eu, n-am auzit bine că era cam gălăgie).

Notă: nici până în zilele noastre nu știu ce a avut cu el. Și nici nu vreau să știu.

Cam pe aici a apărut tata de la cumpărături (era la noi în vizită) și, ca să reducă numărul de decibeli, s-a oferit să mi-l cumpere el cu 30 de dolari, să fac și eu un ciubuc. În fine, să scurtăm, Creusetul a trecut oceanul Atlantic înspre România și sub un scaun în cămară a ajuns și praf pe el s-a pus.

L-am folosit eu o dată, la Crăciunul lui 2016, să ne alintăm și noi băieții, puțin, când am făcut primele sarmale din viața mea. M-am chinuit rău, dar erau pentru tata și a meritat.

………….

Trece timpul, Tata se grăbește și pleacă dintre noi în vara lui 2017, la câteva zile după ce a plecat Tata apare Vărul Cătă, nepot de Unchi și fin de Naș. Între trei plânsete, două înjurături, și multă bere zic și eu: “Vere, alege ceva din casă să-ți aduci aminte de Nașul.”

Se uită Cătă de jur împrejur și îi cad ochii pe Creuset. Îl cere, îl capătă, mai ia și vreo 10 sticle goale de 2 litri, un geamantan atât de vechi încât a trebuit legat cu duck tape să nu se rupă și a pornit cu cratița înapoi peste Atlantic.

Am înțeles că este foarte utilă și foarte folosită. Eu mă bucur foarte tare, sînt sigur că și tata s-ar fi bucurat la fel de tare.

Iar mai trece niște timp, ne apucăm de mers la camping, prietenul Ovidiu își cumpără un tuci adevărat, de fontă, mare și util. Irina în semi-extaz în fața unui asemenea vas atât de mare, și frumos, și util, și …

Se face primăvara lui 2021, primesc niște puncte de la slujbă (că prime nu mai există pentru pălmași) pe care nu puteam să le folosesc decât la prăvălia companiei. Pentru că selecția era de vreo 897 de produse pe care le puteam cumpăra am cumpărat un vas mare de fontă, roșu, emailat … care nu e Creuset, ci Lodge, marca locală, banală, de ne-fițe. Pe care îl folosesc într-o veselie la gem, dulceață, fasolici, și alte bunătățuri. În mod cu totul surprinzător a fost acceptat și adoptat.