Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

… de Valentine’s Day

În dimineața zilei de Sfântul Valentin am fost anunțat sec că nu mai avem chiloți. Avem, adică dânsa. Nu mai avem, adică rămăsese în jumătate de sertar.

Cine știe cum stă treaba știe că nu e nimic atît de ușor precum pare: trebuie să fie de bumbac, și să fie un anumit fel, și exact, dar exact acel model. Complicat.

Ani de zile au fost petrecuți cercetând și aducând cumpăratul de chiloți la rang de artă. Paradoxal, textilele de la Victoria’s Secret îndeplineau toate aceste condiții și iată cum am devenit eu client fidel.

Așa încât am fost luat, ușor, spre prăvălie, la un Mall din urbe, în dimineața zilei de Duminică, 14 Februarie. Am cumpărat ce trebuia și, în drum spre ieșire ne-au căzut ochii pe un TJMaxx.

Am intrat vitejește în magazin, pentru că un TJMaxx nu trebuie ratat sub nici o formă, Irina mi-a pus în brațe punga inconfundabilă de la VS, și a plecat în ale ei.

Brusc, am avut așa, un sentiment ciudat – după zeci de ani de cumpărat lucrușoare mai mult sau mai puțin intime, de la farmacie, din varii prăvălii, de la VS chiar, acum m-a apucat brusc o jenă.

Exercițiu ușor de imaginație: un aproape pensionist, rotofei, îmbrăcat ca vai de el (mă pescuise de la curățat Baloo mobilul) căra jenat o punguță de la Pink by VS în ziua lui Valentin. Nu cred că există un clișeu mai mare decât ăsta!

Am ascuns-o cu gecuța, am pus-o în gecuță, sub gecuță, lângă gecuță… Și dintr-o dată am văzut o tigaie de fontă, așa cum am vrut de mult, o Maricică (alta poveste și cu Maricica) mai mică, de vreo 10 inci.

Am luat-o imediat și, pentru următoarele 2 ore, cât am mai stat în magazin, nu mi-a mai păsat de nimic. Când Irina mi-a mai pus și două sutiene în brațe, le-am agățat de coada tigăii și am continuat să-mi plimb fundul printre rafturi.