Jurnal de Covid

Decembrie 22, 2020.
Ne pregătim de sărbători și vizite, Irina și cu mine decidem să facem un test Covid, că așa sîntem noi, civilizați și gentlemani. Ne ducem, scuipăm în tubuleț, ne enervăm la coadă, ne distrăm cu scuipiciul, testul iese negativ, ne bucurăm, ne trec nervii.

Decembrie 24-27, 2020.
Trece Crăciunul, ne vizităm de trei ori cu rudele directe și prin alianță, mâncăm, bem, ne cadorisim, ne veselim. Vine Sfântul Ștefan peste noi, petrecere surpriză, vin prieteni, două perechi cu copiii, iar ne bucurăm, iar mâncăm, iar ne cadorisim.

Luni, Decembrie 28, 2020
Cosmin îmi spune că nu se simte foarte bine și e obosit, Irina îmi spunea că e obosită frântă și că o dor oasele. După atâtea petreceri, cred și eu! Acuma Irina să fie obosită, ăsta este stadiul ei natural dacă nu organizează pe cineva, dacă nu ne ia în vreo excursie, dacă nu are vreo tranzacție pe care s-o descurce, dacă nu are DD (diaper duty) la nepot sau dacă nu are grijă de Bunica-mama-ei.

Marti, 29 Decembrie 2020
Cosmin îmi spune că în continuare nu se simte bine și ne gândim să facem o programare să facă un test de Covid. Decid să mă duc și eu cu el, din solidaritate, facem programarea și pe 30 Decembrie, pe după serviciu, vom fi testați.

Miercuri, 30 Decembrie 2020
Mă duc la test cu Cosmin, râdem de nu mai putem la testul cu scuipatul, cum zice Cosmin, “am făcut cel mai mic smoothie din lume”. Apoi se duce la el acasă că era obosit și nu se simțea bine. Nici Irinei nu-i erau boii acasă astfel încât am anulat petrecerea de Revelion de la prieteni și le-am spus că s-ar putea sa fim pozitivi cu Covid. S-au bucurat mult. La fel de tare s-au bucurat și rudele, directe și prin alianță. Cosmin a zis că să-l picăm cu ceară, el la vreo petrecere nu mai merge că e obosit muci.

Joi, 31 Decembrie 2020, în faptul serii
Când aveam și eu șampania mai la rece și mâncarea mai pe masă ne vine mesaj de la ăștia cu Covid-ul și ne spune că fără virgulă Cosmin e pozitiv, dar că eu sunt negativ. Cosmin era la el acasă nu se simțea bine și a zis că vrea să se culce în loc să petreacă de Revelion, deci dormea, Irina era în pat zicea că e obosită, eu bântuiam prin casă c-o sticlă de șampanie nedesfăcută și încercam să dau de Cosmin, fără nici un succes, însă.

Pe urmă mintea a început să-mi joace feste – dacă era o răceală simplă, ziceam bine că doarme, se scoală copilul sănătos, așa însă fiind Covid îmi treceau numai gânduri zăpăcite prin cap și mă gândeam aoleu a pățit copilul ceva. Un firicel rece de transpirație începuse să-mi curgă pe șira spinării. A doua zi dimineață pe 1 Ianuarie m-am dus la el pe la 8:30, l-am sculat din somn, dormea puiul dus! Mi-am pus mască, i-am dat vestea bună, am înjurat amândoi urât și foarte colorat, am plănuit ce facem de acum înainte și m-am cărat. L-am lăsat carantinat și cu frigiderul plin ghioagă.

Vineri, tot 1 Ianuarie 2021
Reușesc să fac programare de urgență să ne facem toți trei (de data asta) testul cu bețigașe în nas, cel mai tare test de pe planeată. Irina nu se simțea bine deloc, era obosită, era amețită, era sâcâită, numai că nu i-a bătut pe ăia de la clinică. Când a auzit că rezultatele vin în 3-4 zile s-a dus val-vârtej și și-a făcut un și test cu scuipat pentru că ăla iese mai repede, primești în aceeași zi răspunsul.
Deci pe 1 ianuarie 2021, în faptul serii, am aflat că Irina era și ea pozitivă cu Covid. Anul a început minunat, petrecerea continuă.

Sâmbătă, 2 Ianuarie 2021
Cosmin: e bine, arată bine, chihăie puțin. Am fost la el, i-am dus un oximetru și un termometru șmecher, fructe și 2 pateuri minunate de la franțuzul super dibaci din piață, și un sac de vitamine. Mi-a dat mici înghețați să-i fac pe grătar. Micii ăia, cu poveste, mici de La Papagalul, valută forte, veniți de la New York în seara de Ajun, cu Tanti Alma, înghețați tun (micii, nu Tanti Alma), ținuți la cald vreo 8 ore (din motive pe care nu le-am înțeles, dar nici nu încerc să le înțeleg), în frigider la mine vreo 2 zile (am zis că-i fac), în congelator la Cosmin 1 zi, până și-a dat seama că n-are unde să-i facă (doar nu i-o face la cuptor), și înapoi la mine în frigider. Surprinzător, încă au fost foarte buni.

Irina: e carantinată în conjugalul, chihăie, o doare trupul și azi dimineață a zis ca n-are miros. Apoi a călcat în bijuteriile pisoiului (cotoi bătrân, de 13 ani, care nu prea mai nimerește litiera) și a zis: “vai, ce pute!”. Deci, are miros. Din păcate ultimul lucru pe care l-a mirosit pentru o bună perioadă de timp de acum înainte este rahatul lui Billuță pentru că în faptul serii mirosul și gustul i-au plecat de tot.

Eu: stau în birou (fostul dormitor al lui Cosmin), cu fereastra deschisă, dorm aici (fostul pat al lui Cosmin, cel mai bun din casă), împart baia mică cu Bunica, aștept rezultatul (de la băț în nas) și mor de grija lui Cosmin.

Duminică, 3 Ianuarie 2021
N-am prea multe de spus, ne obișnuim cu noul normal, cvasi-carantina (vezi mai jos puțin). Demn de notat însă este faptul că e tare nsaol să râgâi cu usturoi, în mască.
Între timp, toate rudele, directe și prin alianță, și-au făcut testul, mai putin Nepot Cel Mare care e Trumpchist feroce. Așteptăm rezultatul, petrecerea continuă. Eu sînt neobișnuit să fac camping la mine în casă, n-am fost iute când m-am mutat, am rămas fără straie și desuuri. Pe deasupra, câinii s-au distrat copios cu pantalonii mei de pijama pe care, din obișnuință, i-am lăsat vraiște, pe pat. Multumesc, Amazon Prime, acum am și pijama, și desuuri (toată lumea înjură Amazon, că aia, că ailaltă, dar alte companii îmi trimiteau textila în 10 zile – cu Amazon, a doua zi erau la ușă).

Cu cvasi-carantina e așa – avem farfurii și tacâmuri de unică folosință, să nu punem mâna unde și-a înfipt și Covidel tulpina. Ideal, dar … laptele este în cană, că nu se poate bea fierbinte din pahar de plastic, cerealele fierbinți se mănâncă din farfurie adâncă, de ciob, totul se pune în tavă de metal … când se ia înapoi tava, normal, pui mâna unde a pus și Covidel tulpina. În primele zile, Irina când avea ceva de spus, deschidea ușa și spunea. Leșinam – eu îmi imaginez acolo un nor de viruși, și cum deschizi ușa, cum dau buzna afară din cameră. Și pe măsură ce trece timpul, norul se micșorează, se face miiic, și eventual dispare.

Luni, 4 Ianuarie 2021.
Sînt așa stresat de boleșnița asta ce i-a lovit pe ai mei încât astăzi, cînd am văzut două perechi de sâni pe Netflix, în loc să studiez efectul necruțător al gravitației asupra diferitelor grupe de vârstă, am dat pe fast forward.

În rest, cotele bolilor la Popești – staționar, ca apele Dunării la Porțile de Fier.  Un prieten bun din România îi ridică moralul Irinei și îi spune că nu contează că se simte mai bine pentru că se va simți foarte rău în zilele 9-10. Mă, de unde sînt ăștia așa deștepți acolo??

Marți, 5 ianuarie 2021.
Banc în vremuri de Covid: am o veste bună și una rea. Vestea rea: fac caca pe mine. Vestea bună: îl miros.

Au venit rezultatele (de la bețigașele de pe 1 Ianuarie). Rămâne cum am stabilit – Irina și Cosmin pozitivi, eu negativ. Rubedeniile, directe și prin alianță, negativi. Misterul se adâncește … de unde s-au potcovit ai mei cu viruselul? Doi de la primărie, unul de la prefectură, spunem tuturor bucuria, ies la număr, ne iubesc toți, trecem mai departe, petrecerea continuă.

Miercuri, 6 Ianuarie 2021
Republica e în pericol. Mineriada Americană.
Uităm de Covid, ne uităm la TV ca la meci. Și Trump se uită ca la meci, la el în cort, acolo, dar se bucură invers. Toată chestia asta miroase a făcătură, l-au jucat finuț. Cam de neam prost figura din cort, când familia lui dansa pe Gloria și încurajau așa-zișii revoluționari, dar s-a avut grijă să fie difuzat videoul ăla cam peste tot.

Cosmin a zis că mai dă-i încolo și că el se simte okay.

Joi, 7 ianuarie 2021
Pentru prima oară în mulți ani nu felicit pe nimeni de Sfântul Ion. N-am avut chef. Scuzați.
Încep să tușesc și eu. Iau pastiluțele mele clasice de tuse, îmi trece. Dacă tușesc și mai încolo, peste o zi, două, mă testez. In cazul meu, tusea face parte din mine, eu în zilele bune respir cu jumătate din plămâni. Așs sunt eu, nu stau să intru în detalii acum.

Bolnăviorii încep să protesteze că le dau prea multă mâncare. Legenda spune că din boala ieși slab și tras la față. Ai mei cred că o să iasă rotofei și rozalii. Ce să fac, trebuie să-l păcălesc pe Cosmin să mănânce câte o fructă, o vegetală, ceva.

Vineri, 8 Ianuarie 2021
Cosmin se simte bine, numără zilele până când va ieși din casă. Eu îi spun ceva de genul “O să te plictisești atât de rău încât o să vrei la serviciu.” Și el zice “Niciodată!”

Irina se simte mai bine, dar obosită, dar nu foarte. Da, și eu am înțeles tot atât. Mi-a spus să n-o mai întreb de gust și miros, mai ales că eu întrebam în fiecare dimineață gingaș dacă pute rahatul lui Bill. Cică eram șmecher, o luam pe ocolite.

Eu am reînceput să tușesc pe seară. Cred că trebuie să mai iau niște Mullein. Dacă și mâine tușesc, mă testez. Stau și mă gândesc, dacă am și eu Covid, cum mă carantinez mai mult decât acum? Și de soacră-mea cine are grijă?

Între timp a apărut episodul 6 din The Expanse și câinii s-au bătut ca chiorii pe două oase absolut identice. Petrecerea continuă, lumea în delir.

Sâmbătă, 9 Ianuarie 2021
La prima oră m-am testat cu băț în nas, test PCR, cel mai tare. Au zis că dau rezultatele într-o zi. S-o văd și p-asta; contra sumei de numai 75 dolari puteam primi rezultatul în 10 minute. Dacă asta m-ar fi făcut mai sănătos, aș fi dat, așa însă, cînd o fi, o fi.

În rest, rutina de Sâmbătă: mers la piață, luat verdețuri, pâine bună, un dulce spectaculos pentru Irina (jumatate felie de grapefruit confiat, muiat în ciocolată albă și presărat cu fulgi din fructul pasiunii). Arăta bestial, din păcate am uitat că fata n-are gust și miros. Dar mi-a spus că i-a plăcut, ceea ce m-a mirat foarte tare, dar m-a bucurat la fel de foarte tare.

Între strâns decorațiunile de sărbători și gătit 3 feluri de mâncare, undeva, cumva, am pierdut cel puțin o oră din viață. M-a lovit oboseala, dar o oboseală din adâncuri, așa, ca o sfârșeală, și m-am așezat la televizor, în sufragerie, să văd nu știu ce meci de fotbal american. Parcă era sfertul doi când am închis ochii și pe la începutul sfertului patru (sfertul de oră la fotbal american ține cel puțin juma de oră) am auzit un zgomot ca un uragan și am sărit, buimac, neștiind ce se întâmplă – era consoarta, în ușa dormitorului, în mod FBI bad-cop, întrebându-mă de ce, după ce am vorbit cu un prieten în România, nu i-am dat raportul, cuvânt cu cuvânt.

Rezultatul n-a venit și parcă nici chef de petrecere nu mai am.

Duminică, 10 Ianuarie 2021
Mi-am pierdut gustul și mirosul, dar nu și pofta de mâncare (încă). Mi-am mai făcut un test și acum aștept. Singura persoană care nu crede ca am Covid este Irina. Veșnic optimistă, fata noastră. S-a dus petrecerea de tot, acum bolim.

Luni, 11 Ianuarie, 2021
Gust și miros în continuare lipsă, îmi gătesc în continuare singur, oxigen in continuare OK, febra în continuare OK, puțină tuse, nas înfundat, însă. Am un joc de picioare de spectacol, să evit să dau nas în nas cu Bunica.

Cosmin a ieșit din apartament de la el, cu măscuță, s-a dus la magazinul cu cărți la juma de preț, să ia, dar să și dea. Cînd s-a întors i-a spus maică-sii că i-a revenit tusea aia mică. M-am bucurat nespus.

Doctorul nu a răspuns (sunat de vreo două ori), deci sînt de capul meu, la fel ca restul familiei. Noroc cu prietenii din România, doctori sau pacienti, care ne-au dat listele lor cu ce se recomandă: Vitamina C, Vitamina D, Zinc, Quecertină, astea sunt comune pe toate listele, le iei individual sau în amestecuri gata preparate. Apoi fiecare cu ce mai are nevoie: Melatonin, Pepcid AC, antibiotice …

Prietenul Ovidiu (nu-i dau numele real, să-i spunem Ovidiu) care în orice moment are un dulăpior(oi) care bate Plafarul, a venit și el cu o listă de întăritoare: propolis, laptisor de matcă, polen, ceai de șvârțiovâr, de pelin, de soc, de roată de rezervă …. Dar nici eu nu mă las și am aproape toată gama de Plantusin – de gât, de tuse, de gât cu albastru de metil …

Nu cred că-și poate imagina cineva ce e la noi în casă, din toate punctele de vedere, dar un lucru e din ce în ce mai sigur, cu tot Internetul și lumea aia deșteaptă: la 1 an de la începutul pandemiei, nimeni nu știe nimic precis, haosul e aproape total.

Pe seară mi-au venit amândouă testele – pozitive. Hop și-al nostru-n Clubul Covidaților.

Marti, 12 Ianuarie 2021
Carantinat total intr-o cameră (aceeași de până acum, dar înainte eram carantinat parțial, adică purtam mască în casă și nu intram la mândra în dormitorul mare). Îmi trec tot felul de gânduri prin cap … E nasol să stai între 4 pereți și să ieși la pipi cu bilet de voie (am primit dispensa să folosesc baia mare, din conjugal, dar numai și numai cu mască, ceea ce face anumite lucruri foarte interesante). Câinii sunt total derutați, ușa la mine la birou era întotdeauna deschisă și ei intrau și ieșeau de voie. Acum trebuie să se ceară, ceea ce îi confuzează teribil. Irina este tot timpul în mână cu un șervețel Clorox sau cu un spray Lysol. Șterge și curăță fiecare centimetru pătrat. Cred ca la fel ar fi trebuit sa fac și eu. Hmmm.

Doctorul tot nu a sunat. Trăiască sistemul medical american și asigurarea aia de mii de dolari pe lună. Iar o să trebuiască să mă duc la dragii mei doctori din România să mă sfătuiască ei de bine. În mod ciudat, n-au răspuns nici ei. Să nu fi pățit ceva!

Irina are acum gust și miros. Ptiu, ptiu, ptiu… Acum ar fi trebuit să-i dau fructa aia confiată, să aibă și ea o bucurie, că a preluat toată casa.

Mda, începe să devină cam haotică treaba, între bătut de câmpi și ținut jurnalul – mâine să fac un rezumat.

Miercuri, 13 Ianuarie, 2021
Irina e 100% de serviciu în casă, din păcate nu și 100% sănătoasă. Legenda spune că simptomele vor mai fi multă vreme de acum înainte, în cazul ei oboseală și dureri de spate și de piept.

Cosmin ne-a făcut o vizită să mănânce o supă de pui făcută de mână de mamă. El e OK, pe 14 începe serviciul, mai tușește puțin, mai ales când se enervează, ceea ce nu e bine că la el la serviciu ăia sînt cam jigodii și se enervează des.

Mie îmi cam cloncăne capul și am o presiune pe frunte, în rest oxigenul, temperatura, zahărul și tensiunea sînt exact așa cum ar trebui să fie. Uneori îmi vine să mă întind în pat și să zac, dar n-am loc de băieți, așa că stau proțap la birou.

Nu mai fac nici un rezumat, că și rezumatul ar fi la fel de aiurit ca tot postul ăsta mare și lung (deși mie personal îmi este foarte folositor și asta contează cel mai mult).

Joi, 14 Ianuarie 2021
Mâine ar fi trebuit să fi plecat cu prietenii la munte, la cabană. Noi, Popeștii, e clar că nu ne ducem, deși, în mod ciudat, mi-a luat mult, foarte mult timp s-o fac pe Irina să înțeleagă de ce. Sper ca măcar prietenii sănătoși să se ducă. Ghinion, dar pe de altă parte, la începutul lui Decembrie, parcă am avut o premoniție când i-am spus Irinei să nu mergem în vizite, să lăsăm excursiile pentru o perioadă, să stăm numai între noi. Mi s-a spus că sînt cobe și, cu o energie pe care nu credeam că o [mai] are, a început să organizeze vizitele de sărbători, plus ieșirea de la munte de la jumătatea lui Ianuarie. Când, la sfârșitul lui Decembrie mi-am dat seama că o să fie boală lungă cu Covidul și că o să-l dăm de la unul la altul și că o să ne apuce Februarie prin carantine, am îndrăznit să re-aduc muntele în discuție. Mi s-a tăiat scurt vorba, cu un apăsat “ia nu mai cobi atîta”. Din păcate, am avut dreptate.

Ultima oră – nu se mai duc nici prietenii, care s-au mărturisit timid că nici ei nu sînt așa de sănătoși și au și ei simptome de Covid, dar ei știu precis că nu au Covid, sînt doar răciți. Irina și-a dovedit măiestria în negocieri, reușind să recupereze banii nerecuperabili de la Airbnb. Toti $750.

Cosmin a început serviciul, Irina se simte la fel ca ieri, eu fără gust și miros, dar în general mai bine. Următoarele 4 zile sînt liber de la muncă, deci mă voi plictisi cumplit. Noroc cu NFL-ul.

Vineri, 15 Ianuarie, 2021
Starea sănătății – staționară. Tocmai am realizat că nu pot vedea online sferturile de finală de la fotbal american așa că mi-am luat un mic televizor (cu antenă). Vine sâmbătă.

Sâmbătă, 16 Ianuarie 2021
Azi Irina o duce și pe mama ei la testat cu salivă. Pe 19 Ianuarie a prins loc la vaccin, dar dacă e pozitivă trebuie să-l amâne. Dacă e pozitivă iar ne carantinăm toți 14 zile, deși, logic n-am mai avea de ce.

DataCosminIrinaȘtefan
Simptom12/28/202012/28/20201/7/2021
Test12/30/20201/1/20211/9/2021
Carantină1/1/20211/2/20211/12/2021
Ieșit din carantină1/11/20211/12/20211/21/2021
Simptom rămastuse mică, obosealăoboseală,
dureri spate, piept
fără gust și miros, tuse mică, anxietate

Duminică, 18 Ianuarie 2021
Azi noapte am făcut un atac de panică.

Dacă nu ne tocau ăștia la creier pe toate canalele cum faptul că te simți bine nu înseamnă nimic, și că în mod sigur te vei simți rău, nici nu mi-ar fi păsat. Dar acum eu aștept să mă simt rău și mă panichez că mă simt bine și nu știu când mă voi simți rău. Are sens ce spun?

Altfel, încă nu am gust și miros, au trecut 10 zile de la primele simptome, dar mi s-a spus apăsat că eu voi sta 14 zile în carantină. Am zis “Da, să trăiți!”, am mai bombănit puțin și inutil și gata!

Cosmin e ca o floare, Irina în continuare obosește repede, o dor pieptul și spatele, nu poate face exerciții de respirație. Asta nu e bine de loc.

Ultima oră: testul mamei Irinei este negativ (cea mai tare din casă!): Marți își face vaccinul.

Luni, 18 Ianuarie 2021
Ce face idiotul satului Duminică? Stă în curent, între două ferestre deschise, că doar era cald afară.

Pe cine durea azi urechea stângă și amigdala stângă? Și avea și năsucul puțin înfundat? Și cui i-a fost frig toată ziua? Idiotului satului!

Pentru prima oară de la începutul bolii mele n-am putut să fac exercițiile de respirație 5, 5, 5. A trebuit să cobor, cu greu, la 4, 4, 4.

Bagă o pastilă, două, pune căciulă și fular, acum, pe seară, sînt OK. Sper. Cine a deschis geamul azi? Vecinul.

Marti, 19 Ianuarie 2021
Azi Bunica a primit prima doză de vaccin de la Pfizer. Organizare impecabilă.

Ieri a fost un iureș total în casă, dintr-o dată nepoții și-au adus aminte că au bunică si-au inceput s-o frece la sentiment pe Irina: Nepot Cel Mare și Trumpchist zicea clar să nu facă vaccin că moare; sau dacă nu moare se va simți atât de tare rău încât poate ar fi mai bine să moară. Soția lui, asistentă medicală fruntașă, ce refuză vaccinul și nu crede în Covid, ne explica ce rău s-au simțit colegele ei care s-au vaccinat și că au trebuit să lipsească vreo două zile de la serviciu și ele sunt fete tinere, de 30 de ani, nu în vârstă, de 90. Am murit de râs, fetele elea au lipsit de mahmureală, au ciupit niște concediu pe gratis, au fost și ele la distracție. Cel mic, corporatist șmecher și cu foncție, n-a zis nimic, nici da, nici nu, dar i-a dat Irinei vreo 50 de pagini de research și vreo 5 super-links. Adicăăăă, eu ți-am dat să te informezi, dar dacă tu n-ai luat decizia bună … Adică, eu sînt sigur că tu n-ai citit nimic până acum, uite, te fac eu să fi informată.

La 9 seara Bunica era OK.

Irina și Cosmin au aceleași simptome care se prelungesc …

Pe mine cred că mă lasă nervii … am început să tusesc ușor și enervant. Pentru prima oară de când a început circul ăsta am luat sirop de tuse și am supt 3 bombonele.

Miercuri, 20 Ianuarie 2021
Bunica e în continuare OK. O mică roșeață la locul vaccinului și atât. Pe seară a trecut și aia.

Cosmin e OK, atent, are grijă de el.
Irina e mama răniților, face cumpărături, gătește, îngrijește Bunica, mă ceartă că nu sînt cuminte, cred că și ea se destinde când iese cu cei doi căței nebuni. Ei știu că atunci când pleacă cu Mami sigur e rost de o plimbare pe cinste. Azi au fost la rațe și iepurași.

Eu în continuare nu am gust și miros. Asta e! Dar cum stau în curent, cum mă fură.

Mă gândesc să nu mai scriu în fiecare zi …

Joi, 21 Ianuarie 2021

Dau un regat pentru o râgâitură cu usturoi, în măscuță, pe care s-o miros. Promit că nu mă mai plâng, va fi parfum.

Am lucrat la niște chestii mici în curte juma’ de oră și am obosit de parcă aș fi arat, manual, un hectar. Plus că m-a apucat iar o tuse mică și enervantă.

În seara asta mă întorc în conjugal…

Vineri, 22 Ianuarie 2021

Tușesc din ce în ce mai rău, mă doare spatele. Mi-am făcut appt la pneumolog pentru Miercuri. Am mers 7 km azi și sint obosit frânt.

Luni, 25 Ianuarie 2021

Toate bune. Tusea s-a dus așa cum a apărut.

La o lună de zile de la începutul acestui post, oficial, aceasta este ultima postare a Jurnalului de Covid.


Discover more from Nea Fane - Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Subscribe to get the latest posts sent to your email.

One thought on “Jurnal de Covid

Leave a comment