Anul ăsta am decis să fac 2+1 feluri de cârnați. Adică, 2 feluri de cârnați și ghiudem.
Am cumpărat materia primă, calitatea prima-ntâia, prăvălii de fițe, și am scos rețetele din marele dosar cu CRĂPELNIȚĂ.
Rețeta 1:
GHIUDEM
Ingrediente (rețeta originală restaurantedelux.ro) :
- 10 kg carne de oaie (fără grăsime)
- 10 kg carne de vită (fără grăsime)
- 50 grame boia iute
- 100 grame sare
- 200 grame piper
- 50 grame cimbru
- 10-15 ardei iuți uscați
- intestin subțire de vită
Adaptare:
* în loc de ardei iute am folosit fulgi de ardei iute
* am avut doar mațe de porc
Altfel, regula de trei simplă la greu, fără să mă abat de la proporții. Tocat, băgat în maț, pus la odihnit/presat pe un fund de lemn. Au fost gata la 5:20 am. Se vor odihni până la 8 seara, când vor fi legați /presați între două grătare și puși la ventilator în garaj.
Rețeta 2:
Cârnați de porc și oaie
Ingrediente (rețetă originală delicatesa.ro):
- 2 kg carne porc
- 2 kg carne oaie
- 2 kg grăsime (slănină)
- 1 linguriță piper la kg de carne
- 2 lingurițe cimbru
- 30 grame usturoi la kg de carne
- 8-10 grame de sare la kg de carne
- apă sau supă de carne
Am avut 0.9 kg din fiecare fel de carne. De obicei cu slănina era un circ, făceam niște artificii teribile (luam carne grasă, o tranșam, mai luam bacon, scoteam grăsimea, jale, chinuială). Pentru prima oară am găsit la Food City pork fat, adică grăsime de porc, adică slănină. Am luat, din entuziasm, mult mai multă decât aveam nevoie. Anii ăia de comunism și-au pus bine amprenta.
Din nou regula de 3 simplă, pus mai multe condimente pentru că am vrut să iasă mai picanți. Usturoiul l-am zdrobit ca pentru mujdei și l-am frecat cu puțină zeamă de oase. Am mai adăugat boia iute și boia dulce, în speranța că-i va da culoare. Nu i-a dat.
Rețeta 3:
Cârnați de porc și vită
Ingrediente (rețeta originală delicatesa.ro):
- 2 kg carne de porc puțin grasă (adică slabă)
- 2 kg carne de vită fără grăsime
- 2 kg slănină
- 1 litru apă sau supă de oase
- 1 linguriță piper la kg de carne
- 25-30 grame usturoi la kg de carne
- 2 lingurițe cimbru
- 8-10 grame de sare la kg de carne
Am avut: 0.5 kg de porc, 1 kg vită, 1 kg grăsime.
Făcut, din nou, regula de 3 simplă, proporții, chestii socoteli. Numai 500 grame de porc pentru că doar atât am mai avut. Mi s-a cerut carne pentru sarmale și-mi era mult prea lene să ies din casă și să mă duc iar la prăvălie.
Am amestecat cele 3 compoziții și le-am lasat peste noapte să se cunoască ingredientele între ele.
Fiecare compoziție în castronașul (castronoiul) ei, cu folie de plastic pusă fest, să nu intre aerul, și cu etichetă, să nu ne încurcăm. În frigider mirosea Dumnezeiește.
Irina mi-a mai cerut niște carne pentru sarmale, am umblat la carnea de porc (chiar de la început, n-am stricat compoziția de cârnați). Grăsime aveam în neștire. Deci, sarmalele OK.
Între timp Irina îmi făcea reclamă la rude și prieteni și lista cu doritori de cârnați creștea. Nu ca Covidul, exponențial, dar creștea. E OK, zâc, am de unde, chiar mă bucur.
Deci, seara de dinainte de – compozițiile în frigider, cuminți. Noi ne culcăm, și din motive necunoscute, ne sculăm a doua zi la 5 fără un sfert. Ce fac doi oameni sănătoși, aprope pensioniști, la 5 dimineața? Nu, nu chestia aia, ci se apucă de cârnați (de fapt 5 dimineața e ora mea de sculare, prima mare golire a vezicii. Apoi se cer și băieții afară, a doua mare golire a vezicii, și nu mai doarme nimeni. Irina, n-am prea înțeles ce făcea așa devreme, dânsa se scoală mai târzior, dar am zis merci).
Întâi am făcut câte o chifteluță din fiecare compoziție, spionul, cum spunea Mama: ghiudem, oae, vacă … Foarte bune, dar foarte bune (modest, ca de obicei), mirosea casa și cartierul, mergeau câinii clătinându-se, lăsau urme de bale ca melcii, așa că am trecut repede la umplut mațele.
Întâi am făcut ghiudemul, l-am porționat, i-am dat forma de potcoavă, l-am pus în tavă, și l-am lăsat să stea degeaba, apoi am trecut la cele două feluri de cârnați.
Aveam spor, eram bucuroși, eram plini de entuziasm. Sigur, vreo 2-3 cafele au ajutat și ele. Când am terminat, pe la 7 și un sfert, aveam 3 tăvi de cârnați și una de ghiudem. Alături, castronașele frumos spălate și, una lângă alta, etichetele: OAEA BEE și VACA MUU.
Mă uit în tăvi, mă uit la etichete, mă uit iar în tăvi, mă uit iar la etichete, aveam, așa, un oarecare sentiment de neliniște, și mă întrebam, ușor nedumerit: care-s care? Eu cum mai știu care sînt cârnații de oae și care de vacă?
În dorința mea de a-i așeza cât mai bine și mai frumos și mai optim luasem și de colo, și de colo, numai ca să-mi încapă cât mai frumos în tavă. Că am scos etichetele încă n-ar fi fost așa necaz mare, dacă îi lăsam grupați. Dar inginerul din mine s-a găsit să urle chiar în zori de zi și să tragă o optimizare de zile mari.
Asta este o grijă ce brusc a început să mă roadă de când am făcut cârnații și mă va roade până când îi voi termina de mâncat. Eu oare ce bag în gură ? De fapt, mie nu-mi pasă, că îmi plac amândouă felurile, bag orice în gură, dar sînt unii, mai fițoși, cărora nu le place oaia. De iute nu mai vorbesc.
Deci, am așa:
- Ghiudem = oaie + vita – iute, nene!
- Cârnați: oaie + porc – iuției
- Cârnați: vacă + porc – regimisti
I-am pus la vânt și frig în garaj, pe scară, pe bețele de hiking (iar o să mă iubească toți câinii pe poteci, miros bețele alea tot anul). Am lăsat ușa laterală deschisă să fie frig și am pus ventilatorul pe ei.

Noaptea la vânt, ziua la odihnă în frigider. Între timp le-am dat și un fum, nu prea mult că nu-i pică bine Irinei la burtică. Apoi din noi la vânt.
Ghiudemul, tot timpul, era în tava de jos, celelalte peste el, să se preseze.

Între timp am renunțat la instalația din garaj și am trecut la chinuiala la umbrelă, afară, așa cum fac, de fapt, în fiecare an. Cârnații acum sînt tocmai buni de pus la congelator sau de mâncat; dacă îi mai las puțin devin prea uscați. Mie îmi plac de mor, dar ce mă fac cu restul tribului, care trib este, cum am mai spus, fițos.

Irina mi-a rezolvat dilema existențială scurt și sec: mai faci un rând de cârnați!
Până una alta, discuțiile s-au mutat la sarmale:
“Ce facem cu carnea de sarmale? O punem la congelator?” întreb eu.
“Nu”, zice Irina, “facem sarmalele. N-aș vrea să plimb carnea prin congelator .”
“Bine”, zic eu, “dar mai e o săptămână.”
“Nu-i nimic”, zice Irina, “le punem la congelator.” !!!
Nota 1 de subsol – într-o climă temperată, normală, dansul cu cârnații nu-și are locul. La noi însă, sînt 5 grade noaptea și 20 de grade ziua, așa că, sus cârnatul, jos cârnatul.
Discover more from Nea Fane - Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US
Subscribe to get the latest posts sent to your email.