Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Așa cum l-am luat, într-o sâmbătă, cam din impuls, tot așa a fost dus înapoi, 10 zile mai târziu, într-o Joi de mai apoi, tot din impuls.

Adevărul este că se bătea cu Baloo non-stop și ne era teamă să nu se rănească de atâta joacă /bătaie. Baloo îl trăgea de picior, Gicu îl trăgea de urechi. Baloo îl lingea-n cur, Gicu îl căuta la amigdale.

Adevărul este că Giculică începuse discret să uite să se ducă afară la pipicaca și își mai dădea drumul în casă. Asta era de așteptat, dar bunica nu prea vedea pe unde călca cu cadrul și mai împrăștia câte un pipi, mai târa câte un rahat prin 3 camere, de nu știai unde începe și unde se termină, că de puțit puțea oricum …

Era cam stresant, trebuia să stai cu ochii pe ei ca pe butelie, să nu se bată (prea) rău, să nu-și mănânce unul altuia mâncarea, să nu aia, să nu ailaltă …

Când l-am văzut pe Giculicul că lingea scaunele mele de fală de 500 $ bucata mi-am adus aminte de Lucy boxerița care ne-a mâncat un set de bucătărie (și un perete, dar asta e alta poveste).

Din vorbă-n vorbă și din nervi în nervi, Joi la prânz Irina l-a urcat în mașină și dus a fost Gicu înapoi la mama lui! Și s-a făcut o linișteeee….

Asta scriam eu Duminica dimineața pe la 5, când era cursa-somnifer la Formula 1, la Soci, la cioloveci, și eu cucăiam pe scaun la computer, cu ochii în ecran, și cu Baloo plimbat, dar depresat, lângă mine.

Bine că n-am publicat. La unu jumate Gicu re-intra în casă, adus de mama și tata lui, și reîncepea bătaia cu Baloo exact de unde o lăsase.

Cum prea bine a zis Cosmin: “guys, voi ați re-adoptat cățelul!”