Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

A început așa :

Pentru că în fiecare din noi este un mic Bogdănel care trebuie protejat am fost foarte de acord cu cele de mai sus, deși, sincer, erau niște chestiuni de bun simț elementar.

Cum socoteala acasă nu se potrivește cu cea din târg, verișorii, care de fapt erau o verișoară cu puștiul, pentru că verișorul era plecat, au venit într-o seară și s-a stat fără mască, la grămadă, pe terasă. Terasa mare, dar or’șcât! Asta este, loteria cu Covid, Covid roulette.

Ca o paranteză, puștiul verișoarei, copiluț drăguț, venea la mine, se suia pe bacheta scaun unde stăteam și îmi șoptea duios: “mie nu-mi place de tine și de câinele tău, vreau să pleci la casa ta.” La început am crezut că n-aud bine, dar când mi-a spus apăsat a 6-a oară mi-am dat seama că el chiar era serios. Pentru că mie îmi este foarte frică de copiii americani, am lăsat câinele să se joace în continuare, dar eu m-am dus să-mi fac de lucru la lada cu bere și m-am îndepărtat discret de simpăticuț. Dacă nu mi-ar fi fost frică de copiii americani, i-aș fi șoptit și eu la fel de duios: “ba să te duci tu la casa ta și dacă mai dai din clanță îți fut și una peste bot.”

S-a ales praful de planul cu verișorii, dar ce să zic, daca ar fi venit verii mei poate aș fi făcut la fel.

În tot acest timp, Bogdanul Chiar El stătea foarte liniștit în mijlocul nostru, problema lui cea mare fiind că Baloo al meu o humpăia degeaba pe Rhea lui și o umplea de bale și mă amenința cu tribunalul pentru că ADN-ul din scuipatul lui Baloo se trasnfera pe blanița scurtă și catifelată a cățicii lui.

Data: August 16, 2020. Făcut o rugăciune și am început să numărăm 2 săptămâni din data de 15: 16, 17, 18, 19 August… Dacă pe 30 suntem încă OK, chiar am avut noroc! Cu Covidul castigi la ruleta daca nu iese!

Update pe 30. Suntem OK. Mai are cineva niște verișori, ceva?