Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Întâlnire de gradul 3 azi dimineață, pe la 5 și un pic mic, când se crăpa de ziuă și soarele se pregătea să dea buzna peste noi. Marele #BalooOfArizona, Super Corcitura Blănoasă îl vede pe #BillPensionarul, înțeleptul nostru pisoi ce merge pe 14 ani, care făcea și el ce fac toate pisicile normale, adică stătea degeaba cu privirile în zare, admirând [probabil] marele nimic. Ieșise și el afară după vreo 2 luni…

Baloo: “Biiill, curulețul la control! Nu mișca, stai așa, stai, stai micule, stai stai să te miros puțin la popou! Ce-ai, mă? Ce-ai? Ce faci așa urât? Stai locului! Numa’ puțin să miros, numa’ puțiiiiin! Și acum unde-ai plecat? Unde ești? Unde? Unde? Ceeeee???!!! Ce cauți acolo sus?”

Bill: “O, NU! Iar tu?! Nu, nu, nu te las să mă miroși la popou, plus că ești așa de mare și bălos! MIAU! RRR! Numai uită-te la mine ce mare și rău sint! Ia să rag un pic: RRROAR! Tot aici ești? Scot ghearele – dreapta, dreapta, stânga … tot aici ești? Bine, tu ai vrut-o: RRRRR, MIAAAAU, Hâssss, dreapta, stânga, stânga, dreapta, tot aici ești? MIAAAAU, hâsss, Paaaaa!”

Fiul meu: “Tată, ce-i iureșul ăsta? Hei, tu nu vezi că ăștia se bat? Mai lasă telefonul ăla nenorocit și nu mai fă atâtea poze! Și-acu’ ce te smiorcăi? A, de fapt, râzi! Păi sigur, și eu mă omor cu ăștia doi… Baloo, marș în casă ! Tata, adu scara mică! Bill, dă-te jos din copac! Tata, deschide ușa că vin cu pisoiul! Lasă câinele afară acum! Și nu mai muri atâta de râs!”

Soția, ca o floare, câteva ore mai târziu: “Neața! Toate bune dimineața asta? … Ia uite, scara a ajuns sub copac!”

…….

“Ia uite, scara a ajuns sub copac!” … ce frumos e formulat – nu e întrebare: ce caută scara sub copac? Sau, Cine a pus scara sub copac?, nu e imperativ: strângeți scara de sub copac!, e așa , o afirmație agățată, lăsată în suspans, o boare de propoziție, ceva de genul ‘Ar fi bine dacă s-ar pune la loc, cine a adus-o, oare de ce…’ O dimineață de întrebări….