Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Cumpăr patru vinete de la magazinul din colț cu un dolar bucata.  Cele mai mari, să merite bănuțul.  Gospodina Americană, care nu se deosebește prea mult de gospodina Româncă, vede ca iau 4 și mai ia și ea vreo 2, deși îi trebuia numai una. Mai iau o ceapă dulce de Texas cu etichetă neagră și niște bere Shiner: un six pack de bere neagră cu gust de bere si-un six pack de bere cu gust de grapefruit, ginger si alte chestii naturale (citat de pe etichetă). Din curiozitate.  Se va dovedi că gustă a cremă de mâini cu aromă de fructe, dar să nu anticipăm.  Ceapa pentru salată și berea pentru hidratare, știut fiind că în Arizona e al dracului de cald și deosebit de uscat.

Pornesc grătarul și arunc pe el vinetele nespălate, dar cu eticheta scoasă (să nu se prindă consoarta că n-am spălat vinetele).  Scot palinca de cireșe de Maramu’ din congelator și torn fără economie într-o ceșcuță de Horezu.  Dau drumul la radio foarte tare. 

Dacă tot am pornit grătarul, pun și o fleică, două, așa, să nu se consume gazul degeaba.  Mai pun o ceașcă de palincuță, că tare bună a fost prima!

Ard repede vinetele, îmi explodează glorios pe grătar, înjur, apoi pun și carnea.  Bruno Mars explică cum prinde el o grenada din amor. Mai bine întorcea o vânătă fierbinte pe grill. Aia dovadă de dragoste. Mai beau o țuică și mă minunez ce bine le zice băiatul.

Salvez vinetele în ceasul al 12-lea de la făcut scrum, golesc iute ceșcuța de țuică și învârt carnea. Pun vinetele la scurs și umplu ceșcuța.

Recuperez carnea care din greșeală a ieșit bine și nearsă și mut taraba în casa, cu pisică cu tot.  De la atâta țuică pisoiul miaună disperat și se cam clatină. Noroc că are 4 picioare.  Mă jur că nu i-am dat să bea!

Mai pun o țuică mică și încep să mă ard curățând vinetele.  Două țuici mai târziu nu-mi mai simt buricele degetelor, dar vinetele sunt perfect curățate.  Băieții de la Bee Gees cântă cum știu ei mai bine Stayin’ Alive. Încep și eu să cânt deosebit de fals … Dumnezeu să-i ierte, că tare frumos cântau!

Termin țuica și vărs o lacrimă aducandu-mi aminte de cei dragi cu care am băut multe bidonașe de palincă, țuică, și alte elixiruri. Trec pe bere și toc vinetele cu un cuțit de inox, că tocătorul de lemn s-a pierdut la mutare.

Papilele gustative fiind amorțite de la țuică nu transmit la creeraș informația despre bere așa de repede cum ar trebui. Abia pe la a 2-a bere îmi dau seama de gustul de cremă de mâini pe care-l are berea.  Futu-i! eu am luat-o, eu o beau!

În fine, pe la a 3-a bere toc și o juma’ de ceapă, pun o juma’ de linguriță de sare de mare (cel puțin așa scrie pe eticheta și asta am plătit), o ceșcuță mică de ulei de măsline nevirgin și amestec totul cu un tel electric. La întrebarea soției cum că “n-ar trebui, dragă, să lăsăm vinetele la răcit?” îi arăt tandru jumătatea de țuică și cele două beri golite și pe cea de-a treia în curs de golire, tac și privesc semnificativ.  Dânsa prinde idea din zbor și, în mod surprinzător, se retrage strategic.

Mai adaug două lingurițe de smântână și pun la frigider.  Mai beau o bere și îi urez poftă bună fiului meu care se scoală și el din somn la trei după masă și întreabă senin ce e la micul dejun.

Publicat original Iulie 2012 – Tempe, Arizona