Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

A fost nasol în prima zi, la curatare de maț. Durere de tartacuta și amețeli de foame. Am mâncat la varza pana am pocnit (adica un kil jumate). Azi e partea 2-a, cu iaurt, supa, și salata. De mâine încep Faza 2, mancat stiintific.  La supa am fost bou, am pus usturoi. Mi-a fost un rau, sa mor, nu alta.

Optimistul din mine a crezut ca 115 g de cartofi sînt 2 cartofi. Sanchi! Era doar unul. Nu l-am curatat, l-am spalat doar. Las’ ca si coaja e buna.

Tocmai i-am dat verde lui Cosmin la vizichiul cel bun. Încă nu și-a revenit din uimire. Dar asta nu l-a oprit sa-si puna in pahar, temeinic. Sa-i fie de bine!

De când cu mâncarea asta nouă am învățat sa respect frimitura de pâine.
Până acum, când pisoiul cerșea de la mine, ii dădeam fără ezitare. Acum ma uit eu lung la mâncarea lui. E cam panicat.

Incet, incet, Ala Mic se prinde ca Tati nu mai mananca resturile din frigider. Asa ca sau mananca tot ce i se da sau se arunca. Azi m-a intrebat daca poate sa manance si el cu cantarul, sa nu mai aruncam.

150 g de peste e cat o palma, cam putin. 150 g de broccoli e foarte mult.  Chiar daca mi-e foame, tot prost e.

Am fost foarte entuziast si am umplut frigiderul de verdeturi. Acum trebuie sa le pun in congelator, pe portii. Nu-i nimic, invat. Am luat si vreo 10 mango, en-gros. La juma de mango pe zi, se strica inainte de a le manca pe toate. In congelator cu ele.

Am zis ca sint smecher, l-am pus pe coach sa-mi dea documentatia in engleza. Mi-a dat-o, dar in UK English. Acum umblu cu english to english dictionar dupa mine.

Am spus la putina lume ce fac. La 8 oameni care iti vor binele, mai sint doi care aprind lumanari ca s-o zbarcesti.  Din pacate, nu stii niciodata cine sunt.