Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

“Nu stăm decât 5 minute”, am anunțat când am ajuns astăzi la prietenii noștri, la Hulubești. Trei ore mai târziu, după patru feluri de mâncare și cu burta ghioagă, ni s-a pus în brațe un cocoș. “O, nu, mulțumim”, am spus noi delicați, “plecăm în trei zile, n-avem timp să-l mâncam”.  “Bine atunci”, ni s-a spus, “v-am mai pus și un iepure, acolo”. Eu am zâmbit amuzat și abia pe urmă am realizat ca v-a trebui să mă încordez din nou și să gătesc mult și pe Plaiul Mioritic.

Am început pregătirile, bineînțeles primul lucru am scos o sticlă de vin din vasta colecție a tatălui meu, un meseriaș Traminer de Jidvei.  Am sfârtecat cocoșul, am găsit dovada bărbăției lui, o singură dovadă însă, așa încât lansez o întrebare lumii întregi: “Hei, lume, cocoșul are un coi sau doo co-ae?” Dacă, teoretic, are unul, atunci sigur: “o meritai, nefericitule!”  Dacă însă are două, apare dilema: “ce-ai făcut, falnic călcător de băzărele, de-ai avut astă crudă soartă?” L-am pus pe Chef Google să-mi dea idei și m-am pus pe treabă: friptură și supă/ciorbă (ce-o ieși) de cocoș. Toate bune și frumoase, dar ține 4 ore. După prima oră vașnicul si înțeleptul meu tată ajunsese la jumătatea unei sticle de Jack Daniels. Cred și eu, nu el trebuia să tranșeze bestia. Pentru ajutor, mi-a dat un satâr, o chestie finuță cu care puteam să-mi tai eventual unghiile, dar nu băzărica. Ca să mă facă să mă simt ca acasă mi-a pus Suita Grand Canyon de Ferde Grofé doar, doar s-o lipi ceva cultură de mine.  Cred că nici lui nu i-a plăcut pentru că s-a dus să se culce. Sau poate că l-a învins Jack.

Eu am rămas pe baricade, mâncând ca un sadic bărbăția lui cocoșu’, plus alte măruntaie adiacente.  

S-au făcut, s-au mâncat, buuun … între timp, vorbesc cu tânara doamnă care mi-a dat înaripata. “Domnu Ștefan”, zice dânsa, “două tre să aibă, dar ăsta nu-și prea făcea treaba lui de cocoș. Era frumooos, cel mai frumos cocoș al meu, da’ atât. Când l-am tăiat am văzut și eu de ce.” 

Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de o glumă din liceu.  Cică unui tip i se strică avionul lui cel personal și aterizează forțat pe lângă ferma uneia. Se duce omul la fomee, o roagă să-l lase să rămână peste noapte până se rezolvă cu transportul, fata se uită la el, băiat frumos, bine făcut, zice “Da, Domnule, poți să stai”. Femeia, văduvă, începe cu fițele.  “Un pahar de vin?” “Nu, doamnă, sunt un gentleman”  “Știți, mai e o problemă, nu am decât un pat , acela în care dorm eu!” “Oh, dar nu e nici o problemă, vei vedea că mă comport ca un gentleman!” Se culcă ăia doi, gentlemanul s-a comportat ca un gentleman, nu s-a întâmplat nimic. La ziuă, când s-a trezit, tânărul a găsit ceașca cu cafeaua aburindă, focul arzând în sobă, dar femeia nu era în cameră. A considerat că e politicos s-o caute și să-i mulțumească. A găsit-o împrăștiind boabe la păsări. A remarcat ca erau vreo 10-12 cocoși și o singură găină. “Ciudat, foarte ciudat cum pot să conviețuiască atâția cocoși cu o singură găină?” “Foarte simplu” zice femeia, “numai unul e cocoș, restul sunt gentlemeni”.

November 9, 2014