Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

Sunt răcit! Nu numai că îmi curge năsucul, dar m-am procopsit și cu o sinuzită de zile mari. Stau în Germania la grade puține, mă plimb peste tot, și nu răcesc! Bat Bucureștiul în lung și în lat pe jos și prin ITeBeu, la grade și mai puține, și tot nu răcesc! Ajung în Arizona la 25 de grade Celsius și mă potcovesc cu o răceală de zile mari!

Încerc eu să rezist pe principiul că o răceală netratată trece în 7 zile și o răceală tratată trece în 7 zile. Dupa 2 zile nu mai puteam respira și îmi scuipam plămânii. Fac iute programare la alergoloagă și mă duc. No, acum de ce la alergoloagă? Păi, oricum era pe țeavă o vizita în 10 zile, medicul de familie e de fapt o asistentă drăguță, dar trebuie să-i spui tu ce să facă și, nu în ultimul rând, alergoloaga e româncă și am încredere in ea.

Buuun, mă strecoară fetele de la programări, îmi fac ele loc cum numai ele știu, ajung eu pe Marți, teste, chestii, măsurători, doctorița leșinată de uimire: “ce-ați făcut Domnu’ Popescu de-ați ajuns în halul ăsta?” Îi spun eu pe scurt: Romania, frig, țuici, vin fiert, avion, fete răcite, Arizona, bere rece, apă rece, … în fine, ce spui acolo când te duci la doctor. Îmi dă dânsa tratament, îmi explică ce să fac și, ca ultima indicație: “Domnu’ Popescu, dacă iese verde din nas sau dacă crește febra, veniți imediat și trecem pe antibiotice. Nu vă speriați cu plămânii că beleaua e din nas.”

Trec câteva zile, mă chinui cum numai un om foarte răcit poate s-o facă, se face Vineri și mă sună asistentele să mă întrebe cum mă simt. Nu mă simțeam eu prea bine, dar nici verde nu ieșea, începuse însă să mă doară discret în jurul ochilor și să am alte simptome tipice de sinuzită acută, așa cum prea bine spune dicționarul medical și așa cum a aflat și domnul Jerome K Jerome în a sa memorabilă “Trei într-o barcă“. Colac peste pupăză, de Miercuri dimineață îmi pierdusem uzul de simț al mirosului și al gustului. Mâncam și nu știam ce. Puteam să mănânc și rahat și sa zic că e gelato, tot aia era! Dramatic.

Ajung din nou la doctoriță, iar teste, iar explicații, încep eu, viclean, să indrept discuția către sinuzita acută, ca să mă aleg cu niște antibiotic, că tocmai începuse și o măsea să-și facă de cap. Este știut doar, că o nenorocire nu vine niciodată singură. Mă asculta Doamna Doctor, se cam îndoia de sinuzita până când am aruncat la mișto chestia cu măseaua și cu lipsa de miros. “Aaaa, zice, asta e sinuzită acută bacterială, de aia rea. Speram să n-ajungem aici, dar las’ că te facem noi bine!” De unde să știu eu că durerile de măsele fac parte din lista de neplăceri tipice unei sinuzite acute, împreună cu pierderea de gust și de miros. Așa cum prea bine a spus și doctorul din Trei într-o barcă “… don’t stuff up your head with things you don’t understand.” Și se pune fata pe scris rețete. Scria și vorbea românește-n barbă, mai încet așa: “vă dau antibiotic de ăsta mai ieftin, că n-are sens să vă dau de ăla scump, că tot aia e, de ce să dați banii degeaba, dar să-l luați , da? Și chestia astalaltă, aveți grijă că face pofta de mâncare, luați-o cu o fructă, ceva, să nu vă pice rău, dar nici să nu vă scăpați în frigider. Și mai mâncați dumneavoastră o friptură cu un centimetru de mujdei pe ea, mâncați de fapt usturoi cât puteți, și ardei iute că trebuie să facem nasul ăla să dea drumul la mizerie.” Mă uitam la ea și nu-mi venea să cred ce auzeam! Nici un doctor american nu-ți dă usturoi și ardei iute ca tratament! Îmi iau inima în dinți și o întreb: “No, Doamna Doctor, cu antibioticul pe care tocmai mi l-ați dat, bag sama că de un vin fiert nici nu poate fi vorba.” “Nu”, zice ea, de data asta în engleză, că tocmai intrase asistenta, “supă de pui fierbinte.” Și pleacă, urându-mi însănătoșire grabnică.

Gata, iau rețetele, pup asistente de la distanță, protocol de rămas bun, dau să ies pe ușă când, deodată se deschide ușa biroului de șef, iese Doamna Doctor și spune tare și răspicat în Românește, în fața tuturor: “Domnu’ Popescu, dacă medicamentele alea nu mișcă nimic până mâine seară, beți Domnule, o țuică fiartă de aia de-a noastră, învârtită de două ori, cu miere si piper. Și nu mai beți atâta apă!” Am ieșit din cabinet îndoit de râs, dar nu înainte de a o vedea cu coada ochiului intrând în birou cu capul sus și călcatura apăsată.