Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

“Ia trufandaua, neamuleee! Ia trufandaua!”

Am crescut în România, pe lângă Obor, auzind aceste strigăte în fiecare primăvară pe când se apropia Paștele. Și pe masă, ca la Paște, trebuia să ai tot ce e mai bun, inclusiv trufandale: ceapă verde, usturoi verde, salată verde, spanac – toate “de la țăran”, din grădina lui, fără îngrășăminte chimice și alte alea. Crescute în pământ bun, îngrășat cu balegă aruncată de gospodar cu mâna lui bătătorită și crăpată, îngrijite și bibilite, să fie el primul în Obor să strige: “Ia trufandaua, neamuleee!”

Phiii, ce mai luam! Și ce gust, și ce arome!

După 47 de ani în mintea mea aproprierea Paștelelui și primăvara tot cu asta se asociază. În Arizona n-am reușit să găsesc usturoi verde, și atunci cultiv eu în ghiveci. Uneori iese, de cele mai multe ori, nu. Ceapă verde, salată, spanac, nu sunt o problemă, găsești tot timpul. În magazinele alimentare nu sunt anotimpuri, găsești orice, oricând, oricât. Gust n-au, dar marfa e în neștire.

AU BĂGAT AMERICANII TRUFANDALE!

La ei se cheamă “first ones of the year” sau “first crop”, ceea ce nici pe departe n-are sonoritatea cuvântului “trufanda”. Poți să spui trufanda și să faci un gest cu mâna, așa, “ehei, domne, trufandale!”, cu o privire admirativ complice, un fel de știm noi cum și ce fel. Păi spune tu în engleză “first crop this year, man” și bagă o privire admirativă și dă din mână, că se uită toți la tine ca la un nebun, plus că nici nu sună la fel de bine.

Și totuși, care sînt trufandalele americănești, acum, înainte de Paște?

E simplu: porumb Mexican, pepene verde Mexican, și mere din Noua Zeelandă.

Cât despre carne, oferta e limitată, dar se face multă reclamă la miel proaspăt din Australia. Și curcan. Care curcan e cât o oaie de mare, indopat bine cu antibiotice. Înțelegeți ce vreți, faceți ce vreți că mie a ajuns să-mi fie frică să mai cumpăr mâncare.

Cumpăr mere, uit unul în frigider o lună, îl găsesc, mă uit la el, ca nou. Nu tu o zbârcitură, un mucegai, un vierme, nimic. Mă enervez, iau mere organice, uit unul în frigider, il gasesc peste o lună, arată la fel. Nu tu o zbârcitură, un mucegai, un vierme, nimic. Mă mai uit o dată la etichetuță, zice că organic. Înjur, il tai și îl mănânc. Evident, nici un gust. Dar atât de frumos! Păi de unde să aibă gust, dacă până și din îngrășământul organic, adică din bălegar, au scos mirosul!!!

Poți să iei de la prăvălie îngrășământ cu miros de balegă, ieftin, dar te înjură vecinii, sau fără miros, scump, și te iubesc toți.

Era un banc pe vremea lui Ceaușescu, cică le daduse sarcină să facă din căcat, unt, și ăia reușiseră să dea culoare și consistență, dar nu puteau să scape de miros. Uite că americanii au reușit!

Dacă mă gandesc, oare din ce-o fi untul ăla organic de la alimentara?