Nea Fane – Un Biet Român Pripășit în America / A Hapless Romanian Stuck in The US

… și cred că sunt singurul român din istoria Arizonei care a dus marfă de cinci mii de dolari (care în România făcea pe puțin opt mii, cereri exprese de la prieteni care nu mai puteau trăi și respira fără obectele cu pricina) și a pierdut bani (adică a dat de la el) și a mai fost și înjurat, bașca s-au mai supărat și prietenii pe el cum că iete, bă, după ce ii facem favoarea să-l lăsăm să ne cumpere câte ceva, mai și cârâie.

Romanul, intelept si trecut prin multe, are cate o zicala pentru orice. In cazul asta am gasit mai multe, de unde rezulta ca de la Miorita incoace tot mereu era cate unul care pica de fraier si altii mai smecheri care i-o trageau: “facere de bine, futere de mama”, “buna ziua ai dat, belea ai capatat”, “si fututa, si cu banii luati” si alte zicatori, pe cat de colorate, pe atat de adevarate.

Si cand prostutul asta grasut de mine s-a gasit sa se planga si sa intrazneasca sa-i spuna unui prieten ca e pe minus cu banii (in mod special din cauza dorintelor si cumparaturilor sale exotice), a primit un raspuns ireal, pe care l-a inceput l-a considerat obraznic si magaresc, dar pe care pana la urma l-a acceptat ca pe o adevarata lectie de viata (cam scumpa, e adevarat, dar o lectie de viata). Raspunsul a fost: “Cin’ te-a pus?” Si vorba lui Nea Tomita Caragiu: “Dracu’ m-a pus!”

Oricum, lectia fiind invatata, de acum inainte, daca ma mai duc in Romania, poate ma voi intalni cu prietenii pe strada, asa, intamplator, ca de dus ceva, “a intarcat balaia” si i-a venit “mintea romanului cea de pe urma” (alte zicale ale poporului roman, spuse de asta data de fraierul fraierit, dar atat de invatat minte). Sau, dupa cum zice marele John McClane, in Die Hard 1, 2, 3, 4: “Yippie-kay-yay, motherfuckers!”

Scottsdale, Decembrie 2007